Si totusi există iubire
Si totusi există blestem
Dau lumii, dau lumii de stire
Iubesc, am curaj si mă tem.
Si totusi e stare de veghe
Si totusi murim repetat
Si totusi mai cred în pereche
Si totusi ceva sa-ntâmplat.
Pretentii nici n-am de la lume
Un pat, întuneric si tu
Intrăm în amor fără nume
Fiorul ca fulger căzu.
Motoarele lumii sunt stinse
Retele pe căi au căzut
Un mare pustiu pe cuprins e
Trezeste-le tu c-un sărut.
Acum te declar Dumnezee
Eu însumi mă simt Dumnezeu
Continuă lumea femeie
Cu plozi scrisi în numele meu.
Afară roiesc întunerici
Aici suntem noi luminosi
Se ceartă-ntre ele biserici
Făcându-si acelasi repros.
Si tu si iubirea există
Si moartea există în ea
Imi place mai mult când esti tristă
Tristetea, de fapt, e a ta.
Genunchii mi-i plec pe podele
Cu capul mă sprijin de cer,
Tu esti în puterile mele,
Desi închizitii te cer.
Ce spun se aude aiurea,
Mă-ntorc la silaba dintâi,
Prăval peste tine pădurea:
Adio, adică rămâi.
Si totusi există iubire
Si totusi există blestem
Dau lumii, dau lumii de stire
Iubesc, am curaj si mă tem.
PS: nu pretind a cunoaste autorul sau ca il voi cunoaste vreodata. Cred ca e singura poezie pe care o stiu, insa mi se pare suficienta ca sa imi dau seama ca, din pacate vremurile in care traim nu mai au loc si pentru spiritualitate...poate gresesc, poate sunt mult prea pesimista (ori poate vorbesc din experienta....) dar am ajuns mult prea materialisti ( cu sau fara voia noastra ) ca sa mai vedem iubirea asa cum este ......
5 noiembrie 2010
25 octombrie 2010
Paradoxul zilelor noastre - Octavian Paler
“Paradoxul vremurilor noastre în istorie este ca avem:
cladiri mai mari, dar suflete mai mici;
autostrazi mai largi, dar minti mai înguste.
Cheltuim mai mult, dar avem mai putin;
cumparam mai mult, dar ne bucuram mai putin.
Avem case mai mari, dar familii mai mici,
Avem mai multe accesorii, dar mai putin timp;
mai multi experti si totusi mai multe probleme,
mai multa medicina, dar mai putina sanatate.
Bem prea mult, fumam prea mult,
Cheltuim prea nesabuit,
Râdem prea putin,
Conducem prea repede,
Ne enervam prea tare,
Ne culcam prea târziu, ne sculam prea obositi,
Citim prea putin, ne uitam prea mult la televizor si
ne rugam prea rar.
Ne-am multiplicat averile, dar ne-am redus valorile.
Vorbim prea mult, iubim prea rar si urâm prea des.
Am învatat cum sa ne câstigam existenta, dar nu cum sa
ne facem o viata,
Am adaugat ani vietii si nu viata anilor.
Am ajuns pâna la luna si înapoi, dar avem probleme
când trebuie sa traversam strada sa facem cunostinta
cu un vecin.
Am cucerit spatiul cosmic, dar nu si pe cel interior.
Am facut lucruri mai mari, dar nu si mai bune.
Am curatat aerul, dar am poluat solul.
Am cucerit atomul, dar nu si prejudecatile noastre.
Scriem mai mult, dar învatam mai putin.
Planuim mai multe, dar realizam mai putine.
Am învatat sa ne grabim, dar nu si sa asteptam.
Am construit mai multe calculatoare: sa detina mai
multe informatii, sa produca mai multe copii ca
niciodata, dar comunicam din ce în ce mai
putin.
Acestea sunt vremurile fast-food-urilor si digestiei
încete; oamenilor mari si caracterelor meschine;
profiturilor rapide si relatiilor superficiale.
Acestea sunt vremurile în care avem doua venituri, dar
mai multe divorturi,
Case mai frumoase, dar camine destramate.
Acestea sunt vremurile în care avem excursii rapide,
scutece de unica folosinta,
moralitate de doi bani, aventuri de-o noapte,
corpuri supraponderale si pastile care îti induc orice
stare, de la bucurie, la liniste si la moarte.
Sunt niste vremuri în care sunt prea multe vitrine,
dar nimic în interior.
Vremuri în care tehnologia îti poate aduce aceasta
scrisoare si în care
poti decide
fie sa împartasesti acest punct de vedere,
fie sa stergi aceste randuri.
Aminteste-ti sa-ti petreci timp cu persoanele iubite,
Pentru ca nu vor fi lânga tine o eternitate.
Aminteste-ti sa spui o vorba buna copilului care te
veneraza, pentru ca acel copil va creste curând si va
pleca de lânga tine.
Aminteste-ti sa-l îmbratisezi cu dragoste pe cel de
lânga tine pentru ca aceasta este singura comoara pe
care o poti oferi cu inima si nu te costa nimic.
Aminteste-ti sa spui “TE IUBESC” partenerului si
persoanelor pe care le îndragesti, dar mai ales sa o
spui din inima.
O sarutare si o îmbratisare vor alina durerea atunci
când sunt sincere.
Aminteste-ti sa-i tii pe cei dragi de mâna si sa
pretuiesti acel moment pentru ca într-o zi acea
persoana nu va mai fi lânga tine.
Fa-ti timp sa iubesti, fa-ti timp sa vorbesti, fa-ti
timp sa împartasesti gândurile pretioase pe care le
ai.
cladiri mai mari, dar suflete mai mici;
autostrazi mai largi, dar minti mai înguste.
Cheltuim mai mult, dar avem mai putin;
cumparam mai mult, dar ne bucuram mai putin.
Avem case mai mari, dar familii mai mici,
Avem mai multe accesorii, dar mai putin timp;
avem mai multe functii, dar mai putina minte,
mai multe cunostinte, dar mai putina judecata;mai multi experti si totusi mai multe probleme,
mai multa medicina, dar mai putina sanatate.
Bem prea mult, fumam prea mult,
Cheltuim prea nesabuit,
Râdem prea putin,
Conducem prea repede,
Ne enervam prea tare,
Ne culcam prea târziu, ne sculam prea obositi,
Citim prea putin, ne uitam prea mult la televizor si
ne rugam prea rar.
Ne-am multiplicat averile, dar ne-am redus valorile.
Vorbim prea mult, iubim prea rar si urâm prea des.
Am învatat cum sa ne câstigam existenta, dar nu cum sa
ne facem o viata,
Am adaugat ani vietii si nu viata anilor.
Am ajuns pâna la luna si înapoi, dar avem probleme
când trebuie sa traversam strada sa facem cunostinta
cu un vecin.
Am cucerit spatiul cosmic, dar nu si pe cel interior.
Am facut lucruri mai mari, dar nu si mai bune.
Am curatat aerul, dar am poluat solul.
Am cucerit atomul, dar nu si prejudecatile noastre.
Scriem mai mult, dar învatam mai putin.
Planuim mai multe, dar realizam mai putine.
Am învatat sa ne grabim, dar nu si sa asteptam.
Am construit mai multe calculatoare: sa detina mai
multe informatii, sa produca mai multe copii ca
niciodata, dar comunicam din ce în ce mai
putin.
Acestea sunt vremurile fast-food-urilor si digestiei
încete; oamenilor mari si caracterelor meschine;
profiturilor rapide si relatiilor superficiale.
Acestea sunt vremurile în care avem doua venituri, dar
mai multe divorturi,
Case mai frumoase, dar camine destramate.
Acestea sunt vremurile în care avem excursii rapide,
scutece de unica folosinta,
moralitate de doi bani, aventuri de-o noapte,
corpuri supraponderale si pastile care îti induc orice
stare, de la bucurie, la liniste si la moarte.
Sunt niste vremuri în care sunt prea multe vitrine,
dar nimic în interior.
Vremuri în care tehnologia îti poate aduce aceasta
scrisoare si în care
poti decide
fie sa împartasesti acest punct de vedere,
fie sa stergi aceste randuri.
Aminteste-ti sa-ti petreci timp cu persoanele iubite,
Pentru ca nu vor fi lânga tine o eternitate.
Aminteste-ti sa spui o vorba buna copilului care te
veneraza, pentru ca acel copil va creste curând si va
pleca de lânga tine.
Aminteste-ti sa-l îmbratisezi cu dragoste pe cel de
lânga tine pentru ca aceasta este singura comoara pe
care o poti oferi cu inima si nu te costa nimic.
Aminteste-ti sa spui “TE IUBESC” partenerului si
persoanelor pe care le îndragesti, dar mai ales sa o
spui din inima.
O sarutare si o îmbratisare vor alina durerea atunci
când sunt sincere.
Aminteste-ti sa-i tii pe cei dragi de mâna si sa
pretuiesti acel moment pentru ca într-o zi acea
persoana nu va mai fi lânga tine.
Fa-ti timp sa iubesti, fa-ti timp sa vorbesti, fa-ti
timp sa împartasesti gândurile pretioase pe care le
ai.
15 octombrie 2010
Repere legale privind concedierea
Cadru legal
Conform Codului Muncii incetarea contractului individual de munca ( CIM ) poate avea loc in urmatoarele cazuri:
- de drept;
- ca urmare a acordului părţilor, la data convenită de acestea;
- ca urmare a voinţei unilaterale a uneia dintre părţi, în cazurile şi în condiţiile limitativ prevăzute de lege.
Concedierea salariatului, deci incetarea CIM din vointa unilaterala a angajatorului, poate fi dispusa: a) pentru motive care tin de persoana salariatului sau b) pentru motive care nu tin de persoana salariatului. Concedierea salariatului nu poate avea loc in urmatoarele situatii:
- pe durata incapacităţii temporare de muncă, stabilită prin certificat medical conform legii;
- pe durata concediului pentru carantină;
- pe durata în care femeia salariată este gravidă, în măsura în care angajatorul a luat cunoştinţă de acest fapt anterior emiterii deciziei de concediere;
- pe durata concediului de maternitate;
- pe durata concediului pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani sau, în cazul copilului cu handicap, până la împlinirea vârstei de 3 ani;
- pe durata concediului pentru îngrijirea copilului bolnav în vârstă de până la 7 ani sau, în cazul copilului cu handicap, pentru afecţiuni intercurente, până la împlinirea vârstei de 18 ani;
- pe durata îndeplinirii serviciului militar;
- pe durata exercitării unei funcţii eligibile într-un organism sindical, cu excepţia situaţiei în care concedierea este dispusă pentru o abatere disciplinară gravă sau pentru abateri disciplinare repetate, săvârşite de către acel salariat;
- pe durata efectuării concediului de odihnă.
Angajatorul poate dispune concedierea pentru motive care ţin de persoana salariatului în următoarele situaţii:
- în cazul în care salariatul a săvârşit o abatere gravă sau abateri repetate de la regulile de disciplină a muncii ori de la cele stabilite prin contractul individual de muncă, contractul colectiv de muncă aplicabil sau regulamentul intern, ca sancţiune disciplinară;
- în cazul în care salariatul este arestat preventiv pentru o perioadă mai mare de 30 de zile, în condiţiile Codului de procedură penală;
- în cazul în care, prin decizie a organelor competente de expertiză medicală, se constată inaptitudinea fizică şi/sau psihică a salariatului, fapt ce nu permite acestuia să îşi îndeplinească atribuţiile corespunzătoare locului de muncă ocupat;
- în cazul în care salariatul nu corespunde profesional locului de muncă în care este încadrat.
- în cazul în care salariatul îndeplineşte condiţiile de vârstă standard şi stagiu de cotizare şi nu a solicitat pensionarea în condiţiile legii.
Concedierea pentru motive care nu ţin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă determinată de desfiinţarea locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia. Desfiinţarea locului de muncă trebuie să fie efectivă şi să aibă o cauză reală şi serioasă, spre exemplu:
- incetarea activitatii angajatorului;
- unitatea îşi reduce personalul prin desfiinţarea unor posturi de natura celui ocupat de cel în cauză, ca urmare a reorganizării;
- unitatea îşi încetează activitatea;
- unitatea se mută în altă localitate şi are posibilitatea să-şi asigure pe plan local cadrele necesare;
- unitatea se mută în altă localitate, iar persoana încadrată nu acceptă să o urmeze;
- unitatea îşi reduce parţial activitatea la nivel de secţii, sectoare sau ateliere;
- unitatea efectuează modernizări ori achiziţionează o nouă tehnologie de lucru, care conduce la reducerea de personal.
Putem vorbi despre concediere colectiva in situatia in care sunt respectate urmatoarele prevederi ale Codului Muncii: concedierea, într-o perioadă de 30 de zile calendaristice, din unul sau mai multe motive care nu ţin de persoana salariatului, a unui număr de:
• cel puţin 10 salariaţi, dacă angajatorul care disponibilizează are încadraţi mai mult de 20 de salariaţi şi mai puţin de 100 de salariaţi;
• cel puţin 10% din salariaţi, dacă angajatorul care disponibilizează are încadraţi cel puţin 100 de salariaţi, dar mai puţin de 300 de salariaţi;
• cel puţin 30 de salariaţi, dacă angajatorul care disponibilizează are încadraţi cel puţin 300 de salariaţi.
La stabilirea numărului efectiv de salariaţi concediaţi colectiv se iau în calcul şi acei salariaţi cărora le-au încetat contractele individuale de muncă din iniţiativa angajatorului, din unul sau mai multe motive, fără legătură cu persoana salariatului, cu condiţia existenţei a cel puţin 5 concedieri
Procedura- legislatie
Concedierea simpla
Salariatul concediat pentru motive care nu tin de persoana sa are dreptul la un preaviz care este de 20 de zile lucratoare, conform contractului colectiv de munca la nivel national nr. 2895 din 29.12.2006. In perioada preavizului, salariatul are dreptul sa absenteze 4 ore pe zi de la programul unitatii, pentru a-si cauta un loc de munca, fara ca aceasta sa ii afecteze salariul si celelalte drepturi. Orele absentate se pot acorda prin cumul, în condiţiile stabilite de angajator.
De asemenea, conform contractului colectiv de munca mai sus mentionat, salariatul al carui CIM este desfacut din initiativa angajatorului are dreptul sa primeasca pe langa celelalte drepturi la zi pentru activitatea prestata si o plata compensatorie in valoare de minim 1 salariu lunar.
Decizia de concediere se comunica in scris si trebuie sa contina in mod obligatoriu urmatoarele elemente:
- motivele care determina concedierea;
- durata preavizului.
Decizia de concediere isi produce efectele de la data comunicarii ei salariatului. Concedierea dispusa cu nerespectarea prevederilor legale este lovita de nulitate absoluta. In cazul unui conflict de munca angajatorul nu poate invoca in fata instantei alte motive de fapt sau de drept in afara de cele cuprinse in decizia de concediere.
Decizia de concediere poate fi facuta si in nume colectiv, pentru mai multi angajati, dar bineinteles ramane la latitudinea inspectorului de munca daca accepta aceasta forma sau solicita decizie de incetare pentru fiecare angajat in parte, fara a insemna insa ca vorbim despre o concediere colectiva.
Decizia de incetare a contractului de munca trebuie depusa si inregistrata la Inspectoratul Teritorial de Munca la care este arondat angajatorul in termen de 5 zile de la data perfectarii acestuia, in caz contrar societatea risca o amenda de la 3.000 la 6.000 lei ( art. 9 si 14 din lg 130/1999 ).
Concedierea colectiva
Concedierea colectiva se poate face cu obligatia angajatorului de a iniţia, în timp util şi în scopul ajungerii la o înţelegere, în condiţiile prevăzute de lege, consultări cu sindicatul sau, după caz, cu reprezentanţii salariaţilor, cu privire cel puţin la:
• metodele şi mijloacele de evitare a concedierilor colective sau de reducere a numărului de salariaţi care vor fi concediaţi;
• atenuarea consecinţelor concedierii prin recurgerea la măsuri sociale care vizează, printre altele, sprijin pentru recalificarea sau reconversia profesională a salariaţilor concediaţi.
In aceasta perioada angajatorul trebuie sa notifice in scris salariatii despre urmatoarele
a) numărul total şi categoriile de salariaţi;
b) motivele care determină concedierea preconizată;
c) numărul şi categoriile de salariaţi care vor fi afectaţi de concediere;
d) criteriile avute în vedere, potrivit legii şi/sau contractelor colective de muncă, pentru stabilirea ordinii de prioritate la concediere;
e) măsurile avute în vedere pentru limitarea numărului concedierilor;
f) măsurile pentru atenuarea consecinţelor concedierii şi compensaţiile ce urmează să fie acordate salariaţilor concediaţi, conform dispoziţiilor legale şi/sau contractului colectiv de muncă aplicabil;
g) data de la care sau perioada în care vor avea loc concedierile;
h) termenul înăuntrul căruia sindicatul sau, după caz, reprezentanţii salariaţilor pot face propuneri pentru evitarea ori diminuarea numărului salariaţilor concediaţi.
Aceasta notificare trebuie trimisa in acelasi timp si Inspectoratului teritorial de Munca.
În situaţia în care, ulterior consultărilor cu sindicatul sau reprezentanţii salariaţilor, angajatorul decide aplicarea măsurii de concediere colectivă, acesta are obligaţia de a notifica în scris inspectoratul teritorial de muncă şi agenţia teritorială de ocupare a forţei de muncă, cu cel puţin 30 de zile calendaristice anterioare datei emiterii deciziilor de concediere. Aceasta notificare trebuie sa contina toate elementele prevazute mai sus precum si rezultatele consultărilor cu sindicatul sau reprezentanţii salariaţilor, în special motivele concedierilor, numărul total al salariaţilor, numărul salariaţilor afectaţi de concediere şi data de la care sau perioada în care vor avea loc aceste concedieri. Aceasta notificare va fi trimisa in copie si sindicatului sau reprezentantilor salariatilor.
La solicitarea motivată a oricăreia dintre părţi, inspectoratul teritorial de muncă, cu avizul agenţiei teritoriale de ocupare a forţei de muncă, poate dispune reducerea perioadei de 30 de zile, fără a aduce atingere drepturilor individuale cu privire la perioada de preaviz.
Angajatorul care a dispus concedieri colective nu poate face noi încadrări pe locurile de muncă ale salariaţilor concediaţi timp de 9 luni de la data concedierii acestora. În situaţia în care în această perioadă se reiau activităţile a căror încetare a condus la concedieri colective, angajatorul are obligaţia de a transmite salariaţilor care au fost concediaţi o comunicare scrisă în acest sens şi de a-i reangaja pe aceleaşi locuri de muncă pe care le-au ocupat anterior, fără examen sau concurs ori perioadă de probă. Salariaţii au la dispoziţie un termen de maximum 10 zile lucrătoare de la data comunicării angajatorului, pentru a-şi manifesta în scris consimţământul cu privire la locul de muncă oferit. In cazul in care nu isi manifesta acest consimtamant, angajatorul poate incadra in functiile respective orice alte persoane.
Desigur, pentru a se evita procedura destul de complicata in cazul concedierilor, o varianta mai avantajoasa din punct de vedere financiar pentru angajator ar fi ajungerea la o intelegere cu salariatii si incetarea contractelor de munca prin acordul de vointa al ambelor parti, conform art. 55 lit. B din Codul Muncii, varianta care, din punct de vedere profesional este de multe ori agreata si de salariati.
Pasi de urmat pentru concedierea salariatilor pentru motive care nu tin de persoana lor
1. Emiterea deciziei de incetare a contractului
Decizia de incetare a contractului de munca trebuie sa contina in principiu datele prevazute in anexa la prezentul referat.
Incetarea contractului de munca va avea loc dupa un termen de minim 20 de zile, deci decizia se va emite cu 20 de zile anterior datei de incetare a CIM.
2. Comunicarea si inregistrarea deciziei la ITM
Decizia de incetare trebuie comunicata in scris angajatului la data emiterii ei si inregistrata la Inspectoratul Teritorial de Munca unde este arondat angajatorul in termen de 5 zile de la emiterea ei.
3. Remiterea Carnetului de Munca si lichidarea drepturilor salariale si a compensatiilor
La expirarea termenului de preaviz CIM al salariatului va inceta, bineinteles daca acesta nu renunta la acest preaviz, caz in care CIM va inceta cu respectiva data. La data incetarii CIM trebuie remisa salariatului Cartea de Munca completata la zi, de asemenea trebuie sa ii fie lichidate drepturile salariale precum si compensatia oferita pentru concedierea sa conform legislatiei in vigoare.
In cazul incetarii contractului cu acordul ambelor parti se urmeaza aceeasi procedura de mai sus, dar incetarea CIM va avea loc la data stabilita de parti de comun acord, si nu mai este nevoie de acordarea unor compensatii conform legislatiei in vigoare.
Conform Codului Muncii incetarea contractului individual de munca ( CIM ) poate avea loc in urmatoarele cazuri:
- de drept;
- ca urmare a acordului părţilor, la data convenită de acestea;
- ca urmare a voinţei unilaterale a uneia dintre părţi, în cazurile şi în condiţiile limitativ prevăzute de lege.
Concedierea salariatului, deci incetarea CIM din vointa unilaterala a angajatorului, poate fi dispusa: a) pentru motive care tin de persoana salariatului sau b) pentru motive care nu tin de persoana salariatului. Concedierea salariatului nu poate avea loc in urmatoarele situatii:
- pe durata incapacităţii temporare de muncă, stabilită prin certificat medical conform legii;
- pe durata concediului pentru carantină;
- pe durata în care femeia salariată este gravidă, în măsura în care angajatorul a luat cunoştinţă de acest fapt anterior emiterii deciziei de concediere;
- pe durata concediului de maternitate;
- pe durata concediului pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani sau, în cazul copilului cu handicap, până la împlinirea vârstei de 3 ani;
- pe durata concediului pentru îngrijirea copilului bolnav în vârstă de până la 7 ani sau, în cazul copilului cu handicap, pentru afecţiuni intercurente, până la împlinirea vârstei de 18 ani;
- pe durata îndeplinirii serviciului militar;
- pe durata exercitării unei funcţii eligibile într-un organism sindical, cu excepţia situaţiei în care concedierea este dispusă pentru o abatere disciplinară gravă sau pentru abateri disciplinare repetate, săvârşite de către acel salariat;
- pe durata efectuării concediului de odihnă.
Angajatorul poate dispune concedierea pentru motive care ţin de persoana salariatului în următoarele situaţii:
- în cazul în care salariatul a săvârşit o abatere gravă sau abateri repetate de la regulile de disciplină a muncii ori de la cele stabilite prin contractul individual de muncă, contractul colectiv de muncă aplicabil sau regulamentul intern, ca sancţiune disciplinară;
- în cazul în care salariatul este arestat preventiv pentru o perioadă mai mare de 30 de zile, în condiţiile Codului de procedură penală;
- în cazul în care, prin decizie a organelor competente de expertiză medicală, se constată inaptitudinea fizică şi/sau psihică a salariatului, fapt ce nu permite acestuia să îşi îndeplinească atribuţiile corespunzătoare locului de muncă ocupat;
- în cazul în care salariatul nu corespunde profesional locului de muncă în care este încadrat.
- în cazul în care salariatul îndeplineşte condiţiile de vârstă standard şi stagiu de cotizare şi nu a solicitat pensionarea în condiţiile legii.
Concedierea pentru motive care nu ţin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă determinată de desfiinţarea locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia. Desfiinţarea locului de muncă trebuie să fie efectivă şi să aibă o cauză reală şi serioasă, spre exemplu:
- incetarea activitatii angajatorului;
- unitatea îşi reduce personalul prin desfiinţarea unor posturi de natura celui ocupat de cel în cauză, ca urmare a reorganizării;
- unitatea îşi încetează activitatea;
- unitatea se mută în altă localitate şi are posibilitatea să-şi asigure pe plan local cadrele necesare;
- unitatea se mută în altă localitate, iar persoana încadrată nu acceptă să o urmeze;
- unitatea îşi reduce parţial activitatea la nivel de secţii, sectoare sau ateliere;
- unitatea efectuează modernizări ori achiziţionează o nouă tehnologie de lucru, care conduce la reducerea de personal.
Putem vorbi despre concediere colectiva in situatia in care sunt respectate urmatoarele prevederi ale Codului Muncii: concedierea, într-o perioadă de 30 de zile calendaristice, din unul sau mai multe motive care nu ţin de persoana salariatului, a unui număr de:
• cel puţin 10 salariaţi, dacă angajatorul care disponibilizează are încadraţi mai mult de 20 de salariaţi şi mai puţin de 100 de salariaţi;
• cel puţin 10% din salariaţi, dacă angajatorul care disponibilizează are încadraţi cel puţin 100 de salariaţi, dar mai puţin de 300 de salariaţi;
• cel puţin 30 de salariaţi, dacă angajatorul care disponibilizează are încadraţi cel puţin 300 de salariaţi.
La stabilirea numărului efectiv de salariaţi concediaţi colectiv se iau în calcul şi acei salariaţi cărora le-au încetat contractele individuale de muncă din iniţiativa angajatorului, din unul sau mai multe motive, fără legătură cu persoana salariatului, cu condiţia existenţei a cel puţin 5 concedieri
Procedura- legislatie
Concedierea simpla
Salariatul concediat pentru motive care nu tin de persoana sa are dreptul la un preaviz care este de 20 de zile lucratoare, conform contractului colectiv de munca la nivel national nr. 2895 din 29.12.2006. In perioada preavizului, salariatul are dreptul sa absenteze 4 ore pe zi de la programul unitatii, pentru a-si cauta un loc de munca, fara ca aceasta sa ii afecteze salariul si celelalte drepturi. Orele absentate se pot acorda prin cumul, în condiţiile stabilite de angajator.
De asemenea, conform contractului colectiv de munca mai sus mentionat, salariatul al carui CIM este desfacut din initiativa angajatorului are dreptul sa primeasca pe langa celelalte drepturi la zi pentru activitatea prestata si o plata compensatorie in valoare de minim 1 salariu lunar.
Decizia de concediere se comunica in scris si trebuie sa contina in mod obligatoriu urmatoarele elemente:
- motivele care determina concedierea;
- durata preavizului.
Decizia de concediere isi produce efectele de la data comunicarii ei salariatului. Concedierea dispusa cu nerespectarea prevederilor legale este lovita de nulitate absoluta. In cazul unui conflict de munca angajatorul nu poate invoca in fata instantei alte motive de fapt sau de drept in afara de cele cuprinse in decizia de concediere.
Decizia de concediere poate fi facuta si in nume colectiv, pentru mai multi angajati, dar bineinteles ramane la latitudinea inspectorului de munca daca accepta aceasta forma sau solicita decizie de incetare pentru fiecare angajat in parte, fara a insemna insa ca vorbim despre o concediere colectiva.
Decizia de incetare a contractului de munca trebuie depusa si inregistrata la Inspectoratul Teritorial de Munca la care este arondat angajatorul in termen de 5 zile de la data perfectarii acestuia, in caz contrar societatea risca o amenda de la 3.000 la 6.000 lei ( art. 9 si 14 din lg 130/1999 ).
Concedierea colectiva
Concedierea colectiva se poate face cu obligatia angajatorului de a iniţia, în timp util şi în scopul ajungerii la o înţelegere, în condiţiile prevăzute de lege, consultări cu sindicatul sau, după caz, cu reprezentanţii salariaţilor, cu privire cel puţin la:
• metodele şi mijloacele de evitare a concedierilor colective sau de reducere a numărului de salariaţi care vor fi concediaţi;
• atenuarea consecinţelor concedierii prin recurgerea la măsuri sociale care vizează, printre altele, sprijin pentru recalificarea sau reconversia profesională a salariaţilor concediaţi.
In aceasta perioada angajatorul trebuie sa notifice in scris salariatii despre urmatoarele
a) numărul total şi categoriile de salariaţi;
b) motivele care determină concedierea preconizată;
c) numărul şi categoriile de salariaţi care vor fi afectaţi de concediere;
d) criteriile avute în vedere, potrivit legii şi/sau contractelor colective de muncă, pentru stabilirea ordinii de prioritate la concediere;
e) măsurile avute în vedere pentru limitarea numărului concedierilor;
f) măsurile pentru atenuarea consecinţelor concedierii şi compensaţiile ce urmează să fie acordate salariaţilor concediaţi, conform dispoziţiilor legale şi/sau contractului colectiv de muncă aplicabil;
g) data de la care sau perioada în care vor avea loc concedierile;
h) termenul înăuntrul căruia sindicatul sau, după caz, reprezentanţii salariaţilor pot face propuneri pentru evitarea ori diminuarea numărului salariaţilor concediaţi.
Aceasta notificare trebuie trimisa in acelasi timp si Inspectoratului teritorial de Munca.
În situaţia în care, ulterior consultărilor cu sindicatul sau reprezentanţii salariaţilor, angajatorul decide aplicarea măsurii de concediere colectivă, acesta are obligaţia de a notifica în scris inspectoratul teritorial de muncă şi agenţia teritorială de ocupare a forţei de muncă, cu cel puţin 30 de zile calendaristice anterioare datei emiterii deciziilor de concediere. Aceasta notificare trebuie sa contina toate elementele prevazute mai sus precum si rezultatele consultărilor cu sindicatul sau reprezentanţii salariaţilor, în special motivele concedierilor, numărul total al salariaţilor, numărul salariaţilor afectaţi de concediere şi data de la care sau perioada în care vor avea loc aceste concedieri. Aceasta notificare va fi trimisa in copie si sindicatului sau reprezentantilor salariatilor.
La solicitarea motivată a oricăreia dintre părţi, inspectoratul teritorial de muncă, cu avizul agenţiei teritoriale de ocupare a forţei de muncă, poate dispune reducerea perioadei de 30 de zile, fără a aduce atingere drepturilor individuale cu privire la perioada de preaviz.
Angajatorul care a dispus concedieri colective nu poate face noi încadrări pe locurile de muncă ale salariaţilor concediaţi timp de 9 luni de la data concedierii acestora. În situaţia în care în această perioadă se reiau activităţile a căror încetare a condus la concedieri colective, angajatorul are obligaţia de a transmite salariaţilor care au fost concediaţi o comunicare scrisă în acest sens şi de a-i reangaja pe aceleaşi locuri de muncă pe care le-au ocupat anterior, fără examen sau concurs ori perioadă de probă. Salariaţii au la dispoziţie un termen de maximum 10 zile lucrătoare de la data comunicării angajatorului, pentru a-şi manifesta în scris consimţământul cu privire la locul de muncă oferit. In cazul in care nu isi manifesta acest consimtamant, angajatorul poate incadra in functiile respective orice alte persoane.
Desigur, pentru a se evita procedura destul de complicata in cazul concedierilor, o varianta mai avantajoasa din punct de vedere financiar pentru angajator ar fi ajungerea la o intelegere cu salariatii si incetarea contractelor de munca prin acordul de vointa al ambelor parti, conform art. 55 lit. B din Codul Muncii, varianta care, din punct de vedere profesional este de multe ori agreata si de salariati.
Pasi de urmat pentru concedierea salariatilor pentru motive care nu tin de persoana lor
1. Emiterea deciziei de incetare a contractului
Decizia de incetare a contractului de munca trebuie sa contina in principiu datele prevazute in anexa la prezentul referat.
Incetarea contractului de munca va avea loc dupa un termen de minim 20 de zile, deci decizia se va emite cu 20 de zile anterior datei de incetare a CIM.
2. Comunicarea si inregistrarea deciziei la ITM
Decizia de incetare trebuie comunicata in scris angajatului la data emiterii ei si inregistrata la Inspectoratul Teritorial de Munca unde este arondat angajatorul in termen de 5 zile de la emiterea ei.
3. Remiterea Carnetului de Munca si lichidarea drepturilor salariale si a compensatiilor
La expirarea termenului de preaviz CIM al salariatului va inceta, bineinteles daca acesta nu renunta la acest preaviz, caz in care CIM va inceta cu respectiva data. La data incetarii CIM trebuie remisa salariatului Cartea de Munca completata la zi, de asemenea trebuie sa ii fie lichidate drepturile salariale precum si compensatia oferita pentru concedierea sa conform legislatiei in vigoare.
In cazul incetarii contractului cu acordul ambelor parti se urmeaza aceeasi procedura de mai sus, dar incetarea CIM va avea loc la data stabilita de parti de comun acord, si nu mai este nevoie de acordarea unor compensatii conform legislatiei in vigoare.
23 septembrie 2010
Aventurile lui Habarnam (III) - Nikolai Nosov
Cum a început Habarnam să scrie poezii
— Ascultă, Floricică, învaţă-mă şi pe mine să fac versuri. Vreau să fiu şi eu poet.
— Dar ai talent pentru asta? întrebă Floricică.
— Desigur, am. Sunt foarte înzestrat, i-a răspuns Habarnam.
— Trebuie să verificăm, spuse Floricică. Ştii ce-nseamnă rimă?
— Rimă? Nu ştiu.
— Rimă este atunci când două cuvinte au terminaţii asemănătoare, îl lămuri Floricică. De exemplu: raţă - dimineaţă, prăjitură uscată - îngheţată. Ai înţeles?
— Am înţeles.
— Ei, atunci spune-mi o rimă pentru "toiag".
— Covrig, răspunse Habarnam.
— Păi, ce fel de rimă-i asta: toiag - covrig? Cuvintele astea nu rimează defel!
— De ce nu rimează? Doar amândouă se termină la fel.
— Nu-i de-ajuns, spuse Floricică. Trebuie ca aceste cuvinte să se asemene în aşa fel încât să iasă ceva armonios. Uite, ascultă: toiag - moşneag, visare - lumânare, hârtie - pălărie.
— Am înţeles, am înţeles, strigă Habarnam. Toiag - moşneag, visare - lumânare, hârtie - pălărie! E grozav! Ha ha ha!
— Ei, acum găseşte o rimă pentru "câlţi", spuse Floricică.
— Mâlţi, răspunse Habarnam.
— Ce-s aceia "mâlţi?" se miră Floricică. Există un asemenea cuvânt?
- Dar ce, nu există?
— Bineînţeles că nu există.
— Ei, atunci, "bâlţi".
— Ce mai sunt şi "bâlţii" ăştia? se miră din nou Floricică.
— Ei, asta-i când cobâlţâi ceva, atunci se fac "bâlţi", lămuri Habarnam.
— Numai minciuni spui, zise Floricică, nu există un asemenea cuvânt. Trebuie alese doar cuvinte care există, nu nişte născociri.
- Şi dacă eu nu pot alege alt cuvânt?
— Înseamnă că n-ai talent pentru poezie.
— Ei, atunci găseşte tu o rimă pentru câlţi, răspunse Habarnam.
— Îndată, se învoi Floricică.
— Bineînţeles că e simplu. Principalul e să ai talent.
— Să auzim, să auzim, despre ce sunt poeziile? se interesară cu toţii.
— Poeziile sunt despre voi, mărturisi Habarnam. Iată, întâi una despre Ştietot:
Ştietot se plimba-n ploaie
Şi-a sărit peste o oaie.
— Cum? strigă Ştietot. Când am sărit eu peste o oaie?
— Ei, asta-i aşa, doar în poezie, pentru rimă, ne lămuri Habarnam.
— Vasăzică, din pricina rimei o să născoceşti fel de fel de minciuni despre mine? îşi ieşi din fire Ştietot.
— Iată, ascultaţi acum despre Grăbilă, spuse Habarnam:
Grăbilă, flămând cât zece
'Nghiţi un fier de călcat rece.
— Fraţilor! ţipă Grăbilă. Ce-a născocit ăsta despre mine? N-am înghiţit nici un fier de călcat rece.
— Nu mai ţipa, i-a răspuns Habarnam. Am spus şi cu aşa, doar pentru rimă că fierul de călcat era rece.
— Dar eu n-am înghiţit nici un fier de călcat, nici rece, nici fierbinte! strigă Grăbilă.
Probabil sub pernă are
O brânzoaică dulce, mare.
Probabil se apropie de patul său, se uită sub pernă şi spuse:
— Minciuni! Nu-i nici o brânzoaică aici.
— Ajunge! strigară cu toţii. Nu mai vrem să ascultăm! Astea nu-s poezii ci nişte scorneli neruşinate.
Dar Ştietot, Grăbilă şi Probabil strigau:
— Lăsaţi-l să citească! O dată ce-a citit despre noi, să citească şi despre alţii.
— Nu-i nevoie! Noi nu vrem! strigau ceilalţi.
— Ei, dacă voi nu vreţi, atunci o să mă duc să le citesc vecinilor, spuse Habarnam.
- Cum? răcniră cu toţii. Să te duci să ne faci de râs şi faţă de vecini? încearcă numai! Că după aceea nu mai ai ce căuta acasă.
— Ei bine, fraţilor, n-o să mă duc, se învoi Habarnam. Dar să nu mai fiţi supăraţi pe mine.
De atunci Habarnam hotărî să nu mai scrie poezii.
Neizbutind să ajungă pictor, Habarnam hotărî să devină poet şi să scrie versuri. Cunoştea un poet care locuia pe strada Păpădiilor. Numele lui era Tăbâltoc, dar, după cum se ştie, tuturor poeţilor le plac numele frumoase. De aceea când Tăbâltoc a început să scrie poezii, şi-a ales un alt nume, şi-a zis Floricică.
Într-o zi Habarnam a venit la Floricică şi i-a spus: — Ascultă, Floricică, învaţă-mă şi pe mine să fac versuri. Vreau să fiu şi eu poet.
— Dar ai talent pentru asta? întrebă Floricică.
— Desigur, am. Sunt foarte înzestrat, i-a răspuns Habarnam.
— Trebuie să verificăm, spuse Floricică. Ştii ce-nseamnă rimă?
— Rimă? Nu ştiu.
— Rimă este atunci când două cuvinte au terminaţii asemănătoare, îl lămuri Floricică. De exemplu: raţă - dimineaţă, prăjitură uscată - îngheţată. Ai înţeles?
— Am înţeles.
— Ei, atunci spune-mi o rimă pentru "toiag".
— Covrig, răspunse Habarnam.
— Păi, ce fel de rimă-i asta: toiag - covrig? Cuvintele astea nu rimează defel!
— De ce nu rimează? Doar amândouă se termină la fel.
— Nu-i de-ajuns, spuse Floricică. Trebuie ca aceste cuvinte să se asemene în aşa fel încât să iasă ceva armonios. Uite, ascultă: toiag - moşneag, visare - lumânare, hârtie - pălărie.
— Am înţeles, am înţeles, strigă Habarnam. Toiag - moşneag, visare - lumânare, hârtie - pălărie! E grozav! Ha ha ha!
— Ei, acum găseşte o rimă pentru "câlţi", spuse Floricică.
— Mâlţi, răspunse Habarnam.
— Ce-s aceia "mâlţi?" se miră Floricică. Există un asemenea cuvânt?
- Dar ce, nu există?
— Bineînţeles că nu există.
— Ei, atunci, "bâlţi".
— Ce mai sunt şi "bâlţii" ăştia? se miră din nou Floricică.
— Ei, asta-i când cobâlţâi ceva, atunci se fac "bâlţi", lămuri Habarnam.
— Numai minciuni spui, zise Floricică, nu există un asemenea cuvânt. Trebuie alese doar cuvinte care există, nu nişte născociri.
- Şi dacă eu nu pot alege alt cuvânt?
— Înseamnă că n-ai talent pentru poezie.
— Ei, atunci găseşte tu o rimă pentru câlţi, răspunse Habarnam.
— Îndată, se învoi Floricică.
El se opri în mijlocul camerei, îşi încrucişa braţele pe piept, înclină capul spre un umăr şi începu să se gândească. Apoi îşi răsturnă capul pe spate şi iar se gândi, fîxându-şi privirile în tavan, după aceea îşi prinse bărbia în mâini şi continuă să se gândească uitându-se în podea. În sfârşit începu să se plimbe prin cameră mormăind încetişor, pentru sine:
— Câlţi, vâlţi, dâlţi, nâlţi, sâlţi, mâlţi... Mormăi astfel multă vreme, apoi spuse: La naiba! Ce cuvânt mai e şi ăsta? Nu rimează cu nimic!— Ai văzut? se bucură Habarnam. Chiar tu foloseşti cuvinte care nu rimează cu nimic şi mai spui că eu sunt lipsit de talent.
— Ei, bine, eşti talentat, foarte talentat, dar lasă-mă în pace! spuse Floricică. A început să mă doară capul. Scrie în aşa fel încât să aibă înţeles şi rimă, şi gata poezia.
— Oare c chiar aşa de simplu? se miră Habarnam.— Bineînţeles că e simplu. Principalul e să ai talent.
Habarnam s-a dus acasă şi îndată s-a apucat să scrie poezii. A hălăduit toată ziua prin cameră, a privit când în podea, când în tavan, s-a prins şi cu mâinile de bărbie şi tot. mormăia câte ceva pentru sine. În cele din urmă poeziile au fost gata şi el vorbi:
— Ascultaţi, fraţilor, ce poezii am făcut eu.— Să auzim, să auzim, despre ce sunt poeziile? se interesară cu toţii.
— Poeziile sunt despre voi, mărturisi Habarnam. Iată, întâi una despre Ştietot:
Ştietot se plimba-n ploaie
Şi-a sărit peste o oaie.
— Cum? strigă Ştietot. Când am sărit eu peste o oaie?
— Ei, asta-i aşa, doar în poezie, pentru rimă, ne lămuri Habarnam.
— Vasăzică, din pricina rimei o să născoceşti fel de fel de minciuni despre mine? îşi ieşi din fire Ştietot.
— Desigur, răspunse Habarnam. Ce nevoie am să născocesc lucruri adevărate? Adevărul nu trebuie să fie născocit, el există oricum.
— Dacă mai încerci, o să-ţi arăt cu de ce trebuie să născoceşti lucruri adevărate! îl ameninţă Ştietot. Să vedem ce-ai mai născocit despre alţii?
— Iată, ascultaţi acum despre Grăbilă, spuse Habarnam:
Grăbilă, flămând cât zece
'Nghiţi un fier de călcat rece.
— Fraţilor! ţipă Grăbilă. Ce-a născocit ăsta despre mine? N-am înghiţit nici un fier de călcat rece.
— Nu mai ţipa, i-a răspuns Habarnam. Am spus şi cu aşa, doar pentru rimă că fierul de călcat era rece.
— Dar eu n-am înghiţit nici un fier de călcat, nici rece, nici fierbinte! strigă Grăbilă.
— Păi, nici eu nu spun că ai înghiţit unul fierbinte, aşa că linişteşte-te, răspunse Habarnam. Iată, ascultaţi poezia despre Probabil:
Probabil sub pernă are
O brânzoaică dulce, mare.
Probabil se apropie de patul său, se uită sub pernă şi spuse:
— Minciuni! Nu-i nici o brânzoaică aici.
— Nu te pricepi deloc la poezie, răspunse Habarnam. Asta e un fel de a spune, doar aşa, pentru rimă, că se află, dar de fapt brânzoaică nu se află acolo. Uite, am mai făcut o poezie şi pentru Pilulă!
— Fraţilor! strigă doctorul Pilulă. Trebuie să oprim bătaia asta de joc! Oare o să ascultăm, liniştiţi, toate minciunile lui despre fiecare?
— Ajunge! strigară cu toţii. Nu mai vrem să ascultăm! Astea nu-s poezii ci nişte scorneli neruşinate.
Dar Ştietot, Grăbilă şi Probabil strigau:
— Lăsaţi-l să citească! O dată ce-a citit despre noi, să citească şi despre alţii.
— Nu-i nevoie! Noi nu vrem! strigau ceilalţi.
— Ei, dacă voi nu vreţi, atunci o să mă duc să le citesc vecinilor, spuse Habarnam.
- Cum? răcniră cu toţii. Să te duci să ne faci de râs şi faţă de vecini? încearcă numai! Că după aceea nu mai ai ce căuta acasă.
— Ei bine, fraţilor, n-o să mă duc, se învoi Habarnam. Dar să nu mai fiţi supăraţi pe mine.
De atunci Habarnam hotărî să nu mai scrie poezii.
14 septembrie 2010
Invidia - Dan Puric
Am primit pe mail pasajul de mai jos, daca e sau nu scris chiar de Dan Puric nu pot sa ma pronunt, dar oricum este extraodinar :
"Intr-o zi, vecinul nostru de bloc si-a luat un aparat de aer conditionat.
Era un zaduf ingrozitor, dar noi n-aveam aparat de aer conditionat si nici bani ca sa ne cumparam unul. Sufeream de caldura de invidie. Aveam insa o biblioteca. Ne-am uitat in ea si am scos cugetarile lui Seneca. Am citit de acolo o pagina-doua despre bine si sensul vietii si, desi cald tot ne era, nu l-am mai invidiat pe vecin.
Ceva mai tarziu, vecinul si-a deschis un butic si a inceput sa umble imbracat la costum la patru ace.
Noi - tot cu blugi. Nu-i nimic - ne-am zis linistiti, citind un capitol din Etica lui Spinoza.
Apoi vecinul a aparut deodata intr-un Megane argintiu.
Noi n-aveam nici bicicleta, dar l-am dispretuit citind din Phaidon al lui Platon.
Mai tarziu, vecinul a schimbat Meganul pe Mertan.
Nu ne-a pasat, caci si noi il schimbaseram deja pe Platon cu Aristotel. Si-a luat si un 4x4 cel mai mare de pe strada. Noi l-am luat pe Marcus Aurelius, care ne-a facut sa zambim impacati.
A mai trecut o vreme si vecinul si-a luat nevasta noua: blonda, frumoasa, tanara. Noi - tot cu cea veche, dar am luat Evanghelia dupa Ioan. Vecinul si-a imbracat soata cu o garderoba intreaga si cu blanuri, basca bijuteriile. Noi ne-am imbracat spiritul citind din Eclesiast.
In fine, vecinul s-a mutat intr-o vila la sosea cu gard mare, bodigarzi si piscina. Am rezistat si de data aceasta eroic, citind Richard III.
A urmat o a doua vila - la munte. Dupa ce am vazut-o, ne-am consolat cu Macbeth.
O a treia - la mare: am recurs la Invierea lui Tolstoi, al carei efect l-am consolidat cu Ghilgames, Ghandi si Declaratia de iubire a lui Liiceanu. Ne-am simtit cu mult mai bine.
L-au dat la televizor la o emisiune foarte populara. Ne-am stapanit emotia cu o portie de Caragiale.
L-au dat a doua oara cu mare succes: am fi suferit daca nu ne-ar fi ajutat Ananda Coomaraswamy, Cartea lui Iov si Cazul Wagner al lui Nietzsche.
Asa a trecut ceva mai mult timp... Vecinul isi lua case, masini, iahturi, femei. Noi raspundeam cu Balzac, Thomas Mann, Hegel, Berdiaev. Lupta era stransa, dar echilibrata.
In sfarsit, intr-o zi l-au aratat cu catuse la maini, umflat de DNA. Am rasfoit atunci fericiti Apocalipsa.
Dar peste vreo doua saptamani, vecinul nostru era eliberat si chiar si-a anuntat candidatura pe listele unui partid majoritar.
Scarbiti, ne-am uitat in biblioteca. N-am mai vazut nimic. Ne-am uitat pentru a doua oara. Nu ne-a venit sa credem. Pentru a treia oara ne-am uitat cu atentie. Acelasi rezultat: citiseram toate cartile.
Si atunci ne-a cuprins invidia...
Popor roman, nu te-ai saturat sa stai pe locul mortului si sa fii condus de toti tampitii?
Dan Puric"
Sursa poza
Era un zaduf ingrozitor, dar noi n-aveam aparat de aer conditionat si nici bani ca sa ne cumparam unul. Sufeream de caldura de invidie. Aveam insa o biblioteca. Ne-am uitat in ea si am scos cugetarile lui Seneca. Am citit de acolo o pagina-doua despre bine si sensul vietii si, desi cald tot ne era, nu l-am mai invidiat pe vecin.
Ceva mai tarziu, vecinul si-a deschis un butic si a inceput sa umble imbracat la costum la patru ace.
Noi - tot cu blugi. Nu-i nimic - ne-am zis linistiti, citind un capitol din Etica lui Spinoza.
Apoi vecinul a aparut deodata intr-un Megane argintiu.
Noi n-aveam nici bicicleta, dar l-am dispretuit citind din Phaidon al lui Platon.
Mai tarziu, vecinul a schimbat Meganul pe Mertan.
Nu ne-a pasat, caci si noi il schimbaseram deja pe Platon cu Aristotel. Si-a luat si un 4x4 cel mai mare de pe strada. Noi l-am luat pe Marcus Aurelius, care ne-a facut sa zambim impacati.
A mai trecut o vreme si vecinul si-a luat nevasta noua: blonda, frumoasa, tanara. Noi - tot cu cea veche, dar am luat Evanghelia dupa Ioan. Vecinul si-a imbracat soata cu o garderoba intreaga si cu blanuri, basca bijuteriile. Noi ne-am imbracat spiritul citind din Eclesiast.
In fine, vecinul s-a mutat intr-o vila la sosea cu gard mare, bodigarzi si piscina. Am rezistat si de data aceasta eroic, citind Richard III.
A urmat o a doua vila - la munte. Dupa ce am vazut-o, ne-am consolat cu Macbeth.
O a treia - la mare: am recurs la Invierea lui Tolstoi, al carei efect l-am consolidat cu Ghilgames, Ghandi si Declaratia de iubire a lui Liiceanu. Ne-am simtit cu mult mai bine.
L-au dat la televizor la o emisiune foarte populara. Ne-am stapanit emotia cu o portie de Caragiale.
L-au dat a doua oara cu mare succes: am fi suferit daca nu ne-ar fi ajutat Ananda Coomaraswamy, Cartea lui Iov si Cazul Wagner al lui Nietzsche.
Asa a trecut ceva mai mult timp... Vecinul isi lua case, masini, iahturi, femei. Noi raspundeam cu Balzac, Thomas Mann, Hegel, Berdiaev. Lupta era stransa, dar echilibrata.
In sfarsit, intr-o zi l-au aratat cu catuse la maini, umflat de DNA. Am rasfoit atunci fericiti Apocalipsa.
Dar peste vreo doua saptamani, vecinul nostru era eliberat si chiar si-a anuntat candidatura pe listele unui partid majoritar.
Scarbiti, ne-am uitat in biblioteca. N-am mai vazut nimic. Ne-am uitat pentru a doua oara. Nu ne-a venit sa credem. Pentru a treia oara ne-am uitat cu atentie. Acelasi rezultat: citiseram toate cartile.
Si atunci ne-a cuprins invidia...
Popor roman, nu te-ai saturat sa stai pe locul mortului si sa fii condus de toti tampitii?
Dan Puric"
Sursa poza
15 august 2010
Moeciu - destinatie de vacanta pentru familii
Iata cateva poze relevante. O destinatie ok pentru famliile cu copii care vor sa iasa din aerul imbacsit de Bucuresti, extraordinar la 40 C....
Fractura de clavicula
Sursa articol
Generalitati
Clavicula este unul din oasele principale ale articulatiei umarului. Clavicula impreuna cu scapula si articulatia acromioclaviculara sustin umarul, dau stabilitate si forta umarului. Clavicula protejeaza, de asemenea pachetul de nervi si vase care merge de la gat la umar (plexul brahial).
Cauze
O fractura de clavicula apare printr-un traumatism pe o mana intinsa sau prin contact direct pe clavicula sau pe umar. Acest tip de accidente intervin in sporturi ca fotbal, wrestling (lupte libere) sau hochei pe gheata, sau in cazul nostru cand cade poarta peste tine....
Simptome
Simptomele unei fracturi de clavicula:
- durerea acutabrusca dupa lovire direct pe clavicula sau in umar
- imposibilitatea de a ridica membrul respectiv din cauza durerii
- senzatie de frecatura la incercarea de a ridica membrul afectat.
Uneori, umarul pare detasat si daca este prezenta o deformatie, aceasta are aspect de umflatura sau galma de-a lungul claviculei. Foarte rar, osul perforeaza pielea, dar mai des o poate impinge rezultand aspectul de cort.
O fractura de clavicula nu este grava de obicei. In cazuri rare, poate perfora un plaman sau determina fractura unei coaste sau sectionarea unor nervi sau vase. Aceste modificari pot duce la un membru palid sau rece, amortit sau cu furnicaturi.
Diagnostic
O fractura de clavicula poate fi diagnosticata prin anamneza si examen obiectiv. Medicul va verifica:
- aria afectata si va cauta deformari ale osului sau galme
- circulatia periferica a bratului prin cautarea pulsului si observarea culorii tegumentului si a temperaturii
- afectari ale nervilor sau vaselor de sange
- unghiurile miscarii umarului si altor articulatii
- forta musculara in membrul afectat.
Medicul va recomanda o radiografie pentru a gasi locul exact al fracturii si gradul de severitate.
Tratament
Majoritatea se vindeca fara nici o interventie. Se imobilizeaza bratul in fasa, astfel incat sa fie reduse miscarile din umar in timpul vindecarii. Un adult va purta fasa pentru cateva zile pana la o saptamana; copiii pot avea nevoie de 1 pana la 3-4 saptamani. Pentru copii se poate folosi, de asemenea, o panglica pentru a mentine umarul in pozitia corecta.
Imediat dupa fracturare, se pot incepe cateva miscari usoare si pe masura ce durerea scade, se poate trece la miscari de tonifiere. Daca exercitiile fizice se incep prea repede, este posibil ca osul fracturat sa nu se vindece corect. Daca pacientul este atlet sau are un stil de viata activ, i se recomanda sa nu inceapa activitatea pana cand umarul nu-i va functiona normal.
Pentru calmarea durerii se pot administra medicamente antiinflamatorii nesteroidiene, incluzand aspirina, ibuprofenul sau naproxen. Aspirina nu se administeaza inainte de varsta de 20 de ani datorita riscului de a face sindrom Reye. Acetaminofenul (paracetamol) poate ajuta la calmarea durerii.
Pentru fracturile severe, ocazional se recomanda interventia chirurgicala.
Generalitati
Clavicula este unul din oasele principale ale articulatiei umarului. Clavicula impreuna cu scapula si articulatia acromioclaviculara sustin umarul, dau stabilitate si forta umarului. Clavicula protejeaza, de asemenea pachetul de nervi si vase care merge de la gat la umar (plexul brahial).
Cauze
O fractura de clavicula apare printr-un traumatism pe o mana intinsa sau prin contact direct pe clavicula sau pe umar. Acest tip de accidente intervin in sporturi ca fotbal, wrestling (lupte libere) sau hochei pe gheata, sau in cazul nostru cand cade poarta peste tine....
Simptome
Simptomele unei fracturi de clavicula:
- durerea acutabrusca dupa lovire direct pe clavicula sau in umar
- imposibilitatea de a ridica membrul respectiv din cauza durerii
- senzatie de frecatura la incercarea de a ridica membrul afectat.
Uneori, umarul pare detasat si daca este prezenta o deformatie, aceasta are aspect de umflatura sau galma de-a lungul claviculei. Foarte rar, osul perforeaza pielea, dar mai des o poate impinge rezultand aspectul de cort.
O fractura de clavicula nu este grava de obicei. In cazuri rare, poate perfora un plaman sau determina fractura unei coaste sau sectionarea unor nervi sau vase. Aceste modificari pot duce la un membru palid sau rece, amortit sau cu furnicaturi.
Diagnostic
O fractura de clavicula poate fi diagnosticata prin anamneza si examen obiectiv. Medicul va verifica:
- aria afectata si va cauta deformari ale osului sau galme
- circulatia periferica a bratului prin cautarea pulsului si observarea culorii tegumentului si a temperaturii
- afectari ale nervilor sau vaselor de sange
- unghiurile miscarii umarului si altor articulatii
- forta musculara in membrul afectat.
Medicul va recomanda o radiografie pentru a gasi locul exact al fracturii si gradul de severitate.
Tratament
Majoritatea se vindeca fara nici o interventie. Se imobilizeaza bratul in fasa, astfel incat sa fie reduse miscarile din umar in timpul vindecarii. Un adult va purta fasa pentru cateva zile pana la o saptamana; copiii pot avea nevoie de 1 pana la 3-4 saptamani. Pentru copii se poate folosi, de asemenea, o panglica pentru a mentine umarul in pozitia corecta.
Imediat dupa fracturare, se pot incepe cateva miscari usoare si pe masura ce durerea scade, se poate trece la miscari de tonifiere. Daca exercitiile fizice se incep prea repede, este posibil ca osul fracturat sa nu se vindece corect. Daca pacientul este atlet sau are un stil de viata activ, i se recomanda sa nu inceapa activitatea pana cand umarul nu-i va functiona normal.
Pentru calmarea durerii se pot administra medicamente antiinflamatorii nesteroidiene, incluzand aspirina, ibuprofenul sau naproxen. Aspirina nu se administeaza inainte de varsta de 20 de ani datorita riscului de a face sindrom Reye. Acetaminofenul (paracetamol) poate ajuta la calmarea durerii.
Pentru fracturile severe, ocazional se recomanda interventia chirurgicala.
21 iulie 2010
Operatorii de cablu, telefonie sau internet nu mai pot pretinde taxe de reziliere a contractului - 21 Iulie 2010 Anca Dumitrescu
SURSA ARTICOL
Operatorii de cablu, telefonie sau internet nu vor mai putea pretinde consumatorilor taxe de reziliere a contractelor, potrivit Legii nr. 161/2010. Astfel, puteti da in judecata si chiar cere despagubiri in instanta, in cazul in care comerciantii stipuleaza astfel de clauze in contract.
Actul normativ modifica Legea nr. 296/2004 privind Codul Consumului si Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele incheiate intre comercianti si consumatori, vizand crearea unui cadru legal care sa reglementeze strict interdictia comerciantilor de a stipula in contractele incheiate cu consumatorii unele clauze care sa anuleze sau sa limiteze dreptul la denuntare sau reziliere unilaterala.
“Dreptul consumatorului la denuntarea sau rezilierea contractului nu poate fi anulat sau restrans de nicio clauza contractuala sau intelegere intre parti, in cazurile prevazute de lege, aceasta fiind considerata nula de drept. Drepturile partilor referitoare la o justa despagubire nu vor fi afectate in cazul denuntarii unilaterale”, se arata in legea mentionata.
De asemenea, a fost completata si anexa cuprinzand clauzele considerate ca fiind abuzive cu cele care restrang sau anuleaza dreptul consumatorului de a denunta sau rezilia unilateral contractul in cazurile in care comerciantul nu si-a indeplinit obligatiile contractuale sau a impus consumatorului, prin contract, clauze referitoare la plata unei sume fixe in cazul denuntarii unilaterale.
“Proiectul legislativ se traduce intr-un act de reparatiune morala pentru milioanele de romani care au ajuns in ultimii ani de zile, victime ale sistemului abuziv si incorect de pretindere a taxelor de reziliere a contractelor incheiate de consumatorii romani mai ales in domeniul internet-telefonie”, spune initiatorul acestei legi, senatorul Iulian Urban.
“Nu va poate obliga nimeni sa deveniti prizonier contractual in baza unor clauze abuzive. Trebuie si puteti sa-i dati in judecata pentru ca instanta sa constate faptul ca aceste clauze sunt abuzive si puteti sa obtineti inclusiv daune in instanta de judecata”, a adaugat senatorul.
Legea vine in conditiile in care majoritatea comerciantilor ce actioneaza in domeniul furnizarii/prestarii de servicii inteleg sa impuna consumatorilor clauze contractuale conform carora pentru denuntarea unilaterala a contractului, consumatorii sunt obligati la achitarea unei sume de bani.
Operatorii de cablu, telefonie sau internet nu vor mai putea pretinde consumatorilor taxe de reziliere a contractelor, potrivit Legii nr. 161/2010. Astfel, puteti da in judecata si chiar cere despagubiri in instanta, in cazul in care comerciantii stipuleaza astfel de clauze in contract.
Actul normativ modifica Legea nr. 296/2004 privind Codul Consumului si Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele incheiate intre comercianti si consumatori, vizand crearea unui cadru legal care sa reglementeze strict interdictia comerciantilor de a stipula in contractele incheiate cu consumatorii unele clauze care sa anuleze sau sa limiteze dreptul la denuntare sau reziliere unilaterala.
“Dreptul consumatorului la denuntarea sau rezilierea contractului nu poate fi anulat sau restrans de nicio clauza contractuala sau intelegere intre parti, in cazurile prevazute de lege, aceasta fiind considerata nula de drept. Drepturile partilor referitoare la o justa despagubire nu vor fi afectate in cazul denuntarii unilaterale”, se arata in legea mentionata.
De asemenea, a fost completata si anexa cuprinzand clauzele considerate ca fiind abuzive cu cele care restrang sau anuleaza dreptul consumatorului de a denunta sau rezilia unilateral contractul in cazurile in care comerciantul nu si-a indeplinit obligatiile contractuale sau a impus consumatorului, prin contract, clauze referitoare la plata unei sume fixe in cazul denuntarii unilaterale.
“Proiectul legislativ se traduce intr-un act de reparatiune morala pentru milioanele de romani care au ajuns in ultimii ani de zile, victime ale sistemului abuziv si incorect de pretindere a taxelor de reziliere a contractelor incheiate de consumatorii romani mai ales in domeniul internet-telefonie”, spune initiatorul acestei legi, senatorul Iulian Urban.
“Nu va poate obliga nimeni sa deveniti prizonier contractual in baza unor clauze abuzive. Trebuie si puteti sa-i dati in judecata pentru ca instanta sa constate faptul ca aceste clauze sunt abuzive si puteti sa obtineti inclusiv daune in instanta de judecata”, a adaugat senatorul.
Legea vine in conditiile in care majoritatea comerciantilor ce actioneaza in domeniul furnizarii/prestarii de servicii inteleg sa impuna consumatorilor clauze contractuale conform carora pentru denuntarea unilaterala a contractului, consumatorii sunt obligati la achitarea unei sume de bani.
15 iulie 2010
Modificari procedurale in instantele romanesti
Sursa articol
Si persoanele cu zeci de ani de casatorie in spate din care au rezultat copii minori vor putea beneficia, in scurt timp, de institutia medierii. In esenta, aceasta este principala modificare propusa de Ministerul Justitiei (MJ) in materia desfacerii casatoriilor. In pachetul de proiecte de acte normative supranumit “Legea micii reforme”, in urma dezbaterii publice, MJ a operat unele modificari, ce au fost anuntate ieri de ministrul Justitiei, Catalin Predoiu, in esenta, si de secretarul de stat Lidia Barac, pe larg.
“Noutatea consta in faptul ca divortul poate fi pronuntat si numai pe baza acordului ambilor soti, facut prin institutia medierii, indiferent de durata casatoriei si chiar si atunci cand din casatorie au rezultat copii minori, ceea ce in prezent nu e posibil”, ne-a precizat secretatul de stat Lidia Barac.
In prezent, pot divorta prin mediere numai sotii care nu au copii minori rezultati din casatorie. Totodata, pot divorta prin acordul partilor obtinut prin mediere si sotii care au o “vechime” intr-ale casniciei de cel putin un an.
Prin modificarile operate de echipa de specialisti ai MJ, cu scopul decongestionarii instantelor de judecata si al scurtarii duratei proceselor, se inlatura si sentimentul de "discriminare" pe care l-au simtit poate sotii care nu au putut beneficia pana acum de avantajele medierii. Pe scurt, cu acordul de mediere in brate, desfacerea casatoriei de catre judecator va deveni o simpla formalitate pentru toti.
Prin modificarile operate in proiectul pachetului de legi ale “micii reforme”, reprezentantii Ministerului Justitiei (MJ) au avut in vedere si nevoile reale ale mediului de afaceri, deslusite dupa un dialog direct cu reprezentantii acestui sector. “Mediul de afaceri are nevoie de mai multa celeritate in desfasurarea proceselor comerciale, dar si de eradicarea coruptiei, absolut necesara pentru un mediu de afaceri serios”, a spus ministrul Predoiu in conferinta de presa. Pentru scurtarea si usurarea procedurilor in desfasurarea proceselor comerciale, astfel incat litigiile dintre doua sau mai multe societati comerciale sa poata fi solutionate mai rapid, ministerul a propus o alta dimensionare a medierii.
Concret, dupa cum a explicat secretarul de stat Lidia Barac, concilierea, prevazuta in Codul de procedura civila la art. 720 este inlocuita cu medierea. “Ca sa mergi in comercial la instanta erai conditionat de o conciliere care se facea formal si era o conditie prealabila pentru a inainta procesul. S-a renuntat la ea in favoarea medierii, care are efecte mai serioase. Poti nici sa nu mai ajungi la instanta, ceea ce este foarte important, deoarece durata proceselor comerciale si volumul de activitate al instantelor deseori blocheaza circuitul banilor in comert, ori acest circuit reprezinta chiar viata comerciala”, ne-a declarat Lidia Barac.
O alta modificare, impusa si dupa colaborarea cu mediul de afaceri, este eliminarea suspendarii executarii pedepselor pentru infractiunile de coruptie, masura impusa dupa ce ministerul a constatat ca judecatorii ii iarta foarte des pe inculpatii pe care ii condamna pentru coruptie de executarea in fapt a pedepsei.
Cea mai importanta dintre modificari priveste insa activitatea de la Registrul Comertului. Printr-o lege unica au fost “codificate” si uniformizate toate dispozitiile legale privitoare la inregistrarea firmelor la Registrul Comercial, care se gaseau pana acum in diferite legi. In proiect se propune statutul profesiei de registrator comercial, care va fi un functionar cu statut special angajat prin concurs si numit de ministrul Justitiei, va avea incompatibilitati similare magistratilor si va putea fi eliberat din functie pentru incompetenta profesionala daca primeste calificativul “nesatisfacator” sau nu promoveaza testul de evaluare.
Completul de noua judecatori de la instanta suprema va fi format doar din cinci magistrati de la Sectia Penala.
O premiera pentru Romania o constituie si “liberalizarea” profesiei de expert criminalistic, pe care o incearca acum MJ. “Am incercat sa nu transformam monopolul de stat detinut prin Institutul National de Expertiza Criminalistica (INEC) intr-un monopol privat, adica sa nu schimbam un rau cu alt rau. Proiectul permite emulatia profesionala, ofera garantii de obiectivitate si liberalizeaza profesia. Am constatat ca persoane pe care dumneavoastra le puneti in rama una spuneau in discursul public, iar pe de alta parte opreau diversificarea, externalizarea serviciilor. Am spart acest nod gordian si eu cred in aceasta solutie”, a declarat ministrul Predoiu.
Astfel, daca proiectul va deveni lege, vor putea efectua expertize criminalistice nu doar cei de la INEC, ci si persoane fizice si juridice, autorizate in conditiile legii, pentru fiecare tip de expertiza fiind necesare si obligatorii nu doar anumite studii superioare, ci si conditiile tehnice specifice, dupa un sistem transparent ca si cel francez, a precizat secretarul de stat Alina Bica.
Si persoanele cu zeci de ani de casatorie in spate din care au rezultat copii minori vor putea beneficia, in scurt timp, de institutia medierii. In esenta, aceasta este principala modificare propusa de Ministerul Justitiei (MJ) in materia desfacerii casatoriilor. In pachetul de proiecte de acte normative supranumit “Legea micii reforme”, in urma dezbaterii publice, MJ a operat unele modificari, ce au fost anuntate ieri de ministrul Justitiei, Catalin Predoiu, in esenta, si de secretarul de stat Lidia Barac, pe larg.
“Noutatea consta in faptul ca divortul poate fi pronuntat si numai pe baza acordului ambilor soti, facut prin institutia medierii, indiferent de durata casatoriei si chiar si atunci cand din casatorie au rezultat copii minori, ceea ce in prezent nu e posibil”, ne-a precizat secretatul de stat Lidia Barac.
In prezent, pot divorta prin mediere numai sotii care nu au copii minori rezultati din casatorie. Totodata, pot divorta prin acordul partilor obtinut prin mediere si sotii care au o “vechime” intr-ale casniciei de cel putin un an.
Prin modificarile operate de echipa de specialisti ai MJ, cu scopul decongestionarii instantelor de judecata si al scurtarii duratei proceselor, se inlatura si sentimentul de "discriminare" pe care l-au simtit poate sotii care nu au putut beneficia pana acum de avantajele medierii. Pe scurt, cu acordul de mediere in brate, desfacerea casatoriei de catre judecator va deveni o simpla formalitate pentru toti.
Prin modificarile operate in proiectul pachetului de legi ale “micii reforme”, reprezentantii Ministerului Justitiei (MJ) au avut in vedere si nevoile reale ale mediului de afaceri, deslusite dupa un dialog direct cu reprezentantii acestui sector. “Mediul de afaceri are nevoie de mai multa celeritate in desfasurarea proceselor comerciale, dar si de eradicarea coruptiei, absolut necesara pentru un mediu de afaceri serios”, a spus ministrul Predoiu in conferinta de presa. Pentru scurtarea si usurarea procedurilor in desfasurarea proceselor comerciale, astfel incat litigiile dintre doua sau mai multe societati comerciale sa poata fi solutionate mai rapid, ministerul a propus o alta dimensionare a medierii.
Concret, dupa cum a explicat secretarul de stat Lidia Barac, concilierea, prevazuta in Codul de procedura civila la art. 720 este inlocuita cu medierea. “Ca sa mergi in comercial la instanta erai conditionat de o conciliere care se facea formal si era o conditie prealabila pentru a inainta procesul. S-a renuntat la ea in favoarea medierii, care are efecte mai serioase. Poti nici sa nu mai ajungi la instanta, ceea ce este foarte important, deoarece durata proceselor comerciale si volumul de activitate al instantelor deseori blocheaza circuitul banilor in comert, ori acest circuit reprezinta chiar viata comerciala”, ne-a declarat Lidia Barac.
O alta modificare, impusa si dupa colaborarea cu mediul de afaceri, este eliminarea suspendarii executarii pedepselor pentru infractiunile de coruptie, masura impusa dupa ce ministerul a constatat ca judecatorii ii iarta foarte des pe inculpatii pe care ii condamna pentru coruptie de executarea in fapt a pedepsei.
Cea mai importanta dintre modificari priveste insa activitatea de la Registrul Comertului. Printr-o lege unica au fost “codificate” si uniformizate toate dispozitiile legale privitoare la inregistrarea firmelor la Registrul Comercial, care se gaseau pana acum in diferite legi. In proiect se propune statutul profesiei de registrator comercial, care va fi un functionar cu statut special angajat prin concurs si numit de ministrul Justitiei, va avea incompatibilitati similare magistratilor si va putea fi eliberat din functie pentru incompetenta profesionala daca primeste calificativul “nesatisfacator” sau nu promoveaza testul de evaluare.
Completul de noua judecatori de la instanta suprema va fi format doar din cinci magistrati de la Sectia Penala.
O premiera pentru Romania o constituie si “liberalizarea” profesiei de expert criminalistic, pe care o incearca acum MJ. “Am incercat sa nu transformam monopolul de stat detinut prin Institutul National de Expertiza Criminalistica (INEC) intr-un monopol privat, adica sa nu schimbam un rau cu alt rau. Proiectul permite emulatia profesionala, ofera garantii de obiectivitate si liberalizeaza profesia. Am constatat ca persoane pe care dumneavoastra le puneti in rama una spuneau in discursul public, iar pe de alta parte opreau diversificarea, externalizarea serviciilor. Am spart acest nod gordian si eu cred in aceasta solutie”, a declarat ministrul Predoiu.
Astfel, daca proiectul va deveni lege, vor putea efectua expertize criminalistice nu doar cei de la INEC, ci si persoane fizice si juridice, autorizate in conditiile legii, pentru fiecare tip de expertiza fiind necesare si obligatorii nu doar anumite studii superioare, ci si conditiile tehnice specifice, dupa un sistem transparent ca si cel francez, a precizat secretarul de stat Alina Bica.
11 iulie 2010
Poveste mica - Alexandru Andries
Şoricelul supărat
E mereu ascuns sub pat,
E bolnav
Si-aşteaptă să-i treacă;
Şoricelul bine dispus
E mereu pe-afară dus,
Nimeni nu ştie
Când vine şi când pleacă...
Bietul motan,
De necaz s-a suit pe tavan!
E mereu ascuns sub pat,
E bolnav
Si-aşteaptă să-i treacă;
Şoricelul bine dispus
E mereu pe-afară dus,
Nimeni nu ştie
Când vine şi când pleacă...
Bietul motan,
De necaz s-a suit pe tavan!
La rascruce de vanturi (II)
În timp ce mă aflam, pentru o lună de zile, pe malul mării, unde mă bucuram de aer curat, intâmplarea a făcut sa întâlnesc acolo cea mai fermecătoare făptură: o adevărată zeiţă în ochii mei, atâta vreme cât nu m-a băgat în seamă. Niciodată nu mi-am destăinuit iubirea prin viu grai, dar dacă privirile pot vorbi, atunci şi cel mai idiot dintre idioţi ar fi putut ghici că eram îndrăgostit de ea până peste cap. În cele din urmă m-a înţeles şi mi-a răspuns cu cea mal dulce privire ce se poate inchipui. Ştiţi ce-am făcut? O mărturisesc cu ruşine: glacial, m-am retras în mine ca un melc, şi la fiecare privire caldă de-a ei m-am retras mai adânc, mai rece, până când, în cele din urmă, biata făptură nevinovată a început să se întrebe dacă nu cumva şi-a pierdut minţile şi, năucită de nedumerire, ruşinată de presupusa ei eroare, îşi convinse mama şi amândouă plecară din localitate. Această bizară atitudine mi-a creat reputaţia unui om cu desăvârşire lipsit de suflet, reputaţie pe care numai eu ştiu cât de puţin o merit!
[...]Cuprins de toropeală, îmi rezemai capul de fereastră, silabisind mereu Catherine Earnshaw... Heathcliff... Linton... , până când pleoapele mi se închiseră; dar n-am rămas nici cinci minute cu ochii închişi, şi în întuneric îmi apăru numele "Catherine” în litere albe, luminoase, roind ca nişte năluci vii; iar când m-am deşteptat, încercând să alung acest nume obsedant, am descoperit că fitilul lumânării mele se aplecase pe una din cărţile vechi şi că întreaga încăpere mirosea a piele de viţel arsă. Am rupt mucul fitilului şi, simţindu-mă foarte rău din pricina frigului şi a mirosului, m-am aşezat în capul oaselor şi am deschis pe genunchi tomul atins de flacără. Era o "Biblie" tipărită cu litere mici şi care mirosea îngrozitor de tare a mucegai. Foaia albă de la început purta inscripţia "Catherine Earnshaw, cartea ei”, şi o dată, cam cu un sfert de veac în urmă. O închisei şi luai alta, apoi alta, până când le cercetai pe toate. Catherine avea o bibliotecă aleasă, şi starea de uzură a cărţilor dovedea că le folosise mult, dar nu tocmai aşa cum s-ar fi cuvenit: abia un capitol scăpase de comentariile scrise cu peniţa — cel puţin aşa mi se păru mie — căci fiecare porţiune albă lăsată de tipograf era acoperită de scrisul ei. Unele erau propoziţii răzleţe, altele formau un adevărat jurnal, zmângălit cu un scris neîndemânatic de copil. În partea de sus a unei pagini libere (probabil că i s-a părut o comoară când a descoperit-o) avui plăcerea deosebită de a găsi o excelentă caricatură a prietenului meu Joseph, schiţată cam primitiv, dar foarte asemănătoare. Deodată se aprinse în mine interesul pentru necunoscuta Catherine şi începui imediat să-i descifrez hieroglifele pălite.
"O duminică îngrozitoare! începea aliniatul. Aş vrea să se întoarcă tata, Hindley îi ţine locul într-un mod infernal, purtarea lui faţă de Heathcliff e atroce. H. şi cu mine ne vom răzvrăti. Astă-seară am pus totul la cale.
Toată ziua a plouat cu găleata; nu ne-am putut duce la biserică, aşa că Joseph a socotit de datoria lui să ne facă un serviciu divin în pod. Pe când Hindley şi cu soţia lui se încălzeau jos în faţa unui foc plăcut — sunt gata să jur că făceau orice, numai ,,Biblia” n-o citeau — Heathcliff, cu mine şi cu nenorocitul de rândaş a trebuit să ne luăm cărţile de rugăciuni şi să ne urcăm sus: ne-am aşezat la rând, pe un sac de grâu, unde, suspinând si tremurând, trăgeam nădejde că-l va cuprinde frigul şi pe Joseph, aşa că va avea interesul să ne facă o slujbă scurtă. Dar ce nădejde deşartă! Serviciul divin a ţinut exact trei ceasuri, şi totuşi, când ne-a văzut coborând, fratele meu a avut neobrăzarea să exclame:
«Ce, aţi şi isprăvit?»Duminica seara eram de obicei lăsaţi să ne jucăm, dacă nu făceam prea multă gălăgie; dar acum e de ajuns un simplu chicot de râs ca să fim puşi la colţ!
«Uitaţi că aveţi un stăpân aici în casă, zise tiranul. Praf îl fac pe primul care mă scoate din fire! Ţin să fie o desăvârşită seriozitate şi tăcere. Aha! Tu erai, băiete? Frances, scumpa mea, trage-l de păr când treci pe lângă el: l-am auzit pocnind din degete.»
Frances îl trase straşnic de păr pe Heathcliff, apoi se duse şi se aşeză pe genunchii soţului ei; şi iată-i şezând acolo ca doi copilaşi, sărutându-se şi vorbind prostii cu ceasurile — palavre tâmpite de care ar fi trebuit să le fie ruşine! Noi ne-am ghemuit cât am putut mai bine în firida bufetului. Tocmai ne legasem laolaltă şorţurile şi le agăţasem în chip de perdea, când Joseph intră, după ce dăduse o raită pe la grajduri. Smulse munca mâinilor mele, îmi trase câteva palme şi croncăni:
«Stăpânu' abia a fost îngropat, sabatu' încă nu-i isprăvit, glasu' "Evangheliei”, răsună încă în urechile voastre şi voi îndrăzniţi să vă ţineţi de lucruri lumeşti?! Ruşine să vă fie! Staţi ca lumea, copii răi ce sunteţi! Sunt aici destule cărţi bune, dacă vreţi să le citiţi: şedeţi şi gândiţi-vă la mântuirea voastră!»
Şi, zicând acestea, ne sili să ne aşezăm în capul oaselor, aşa ca până la noi să poată ajunge o rază slabă de la focul destul de îndepărtat, la a cărei lumină să citim textul vechiturilor pe care ni le puse în braţe. Nu mai puteam răbda. Am prins de cotor tomul meu murdar si l-am azvârlit în coteţul câinilor, jurând să urăsc cărţile bune. Cartea lui Heathcliff zbură dintr-o lovitură de picior în acelaşi loc. Şi atunci să vezi zarvă!
5 iulie 2010
Aventurile lui Habarnam (II) - Nikolai Nosov
Cum a devenit Habarnam pictor
Acuarelă era un pictor foar te bun. Umbla întotdeauna într-o bluză lungă, căreia îi zicea "halat". Era de-ajuns să-l priveşti cum stă, gătit în halatul său şi cu părul lung dat pe spate, în faţa şevaletului cu paleta în mână. Oricine îşi dădea seama că are în faţa sa un pictor adevărat.
Dacă a văzut că nimeni nu-i apreciază muzica, Habarnam se hotărî să se facă pictor. S-a dus la Acuarelă şi i-a spus:
— Ascultă, Acuarelă, m-am hotărât să mă fac şi eu pictor. Dă-mi nişte vopsele şi o pensulă. Acuarelă nu era defel zgârcit, aşa că îi dărui lui Habarnam vopselele lui vechi şi o pensulă. Chiar atunci veni la Habarnam prietenul sau Peticel. Habarnam i-a spus:
— Aşază-te, Peticel, imediat am să-ţi fac portretul. Bucuros, Peticel se aşeză repede pe un scaun şi Habarnam începu să-i facă portretul. Cum voia să-l înfăţişeze cât mai frumos, îi picta un nas roşu, urechi verzi, buze vinete şi ochi portocalii. Peticel era nerăbdător să-şi vadă mai repede portretul. De nerăbdare nu putea sta locului pe scaun şi se tot mişca.
— Stai într-un loc, nu te mai mişca, îi spunea Habarnam, altfel n-o să-ţi semene. — Dar acuma îmi seamănă? întrebă Peticel.
— Aidoma, răspunse Habarnam şi-i aplică o pereche de mustăţi cu vopsea violetă. — Hai, arată-mi, sa văd ce-a ieşit! se rugă Peticel când Habarnam îi termină portretul. Acesta i-l arătă.
— Cum, aşa arăt eu? strigă speriat Peticel.
— Bineînţeles că aşa. Păi cum altfel?
— Dar mustăţi, de ce mi-ai desenat? Că doar eu n-am mustăţi.
— Ei, odată şi-odată or să-ţi crească.
— Şi nasul de ce e roşu?
— Asta ca să fie mai frumos portretul.
— Iar părul de ce e albastru? Ce, parcă părul meu e albastru?
— E albastru, răspunse Habarnam. Dar dacă nu-ţi place aşa, îl pot face verde.
— Nu, ăsta nu-i un portret bun, spuse Peticel. Dă-mi-l să-l rup.
— Vrei să distrugi o operă de artă? se împotrivi Habarnam.
— Ascultă, Acuarelă, m-am hotărât să mă fac şi eu pictor. Dă-mi nişte vopsele şi o pensulă. Acuarelă nu era defel zgârcit, aşa că îi dărui lui Habarnam vopselele lui vechi şi o pensulă. Chiar atunci veni la Habarnam prietenul sau Peticel. Habarnam i-a spus:
— Aşază-te, Peticel, imediat am să-ţi fac portretul. Bucuros, Peticel se aşeză repede pe un scaun şi Habarnam începu să-i facă portretul. Cum voia să-l înfăţişeze cât mai frumos, îi picta un nas roşu, urechi verzi, buze vinete şi ochi portocalii. Peticel era nerăbdător să-şi vadă mai repede portretul. De nerăbdare nu putea sta locului pe scaun şi se tot mişca.
— Stai într-un loc, nu te mai mişca, îi spunea Habarnam, altfel n-o să-ţi semene. — Dar acuma îmi seamănă? întrebă Peticel.
— Aidoma, răspunse Habarnam şi-i aplică o pereche de mustăţi cu vopsea violetă. — Hai, arată-mi, sa văd ce-a ieşit! se rugă Peticel când Habarnam îi termină portretul. Acesta i-l arătă.
— Cum, aşa arăt eu? strigă speriat Peticel.
— Bineînţeles că aşa. Păi cum altfel?
— Dar mustăţi, de ce mi-ai desenat? Că doar eu n-am mustăţi.
— Ei, odată şi-odată or să-ţi crească.
— Şi nasul de ce e roşu?
— Asta ca să fie mai frumos portretul.
— Iar părul de ce e albastru? Ce, parcă părul meu e albastru?
— E albastru, răspunse Habarnam. Dar dacă nu-ţi place aşa, îl pot face verde.
— Nu, ăsta nu-i un portret bun, spuse Peticel. Dă-mi-l să-l rup.
— Vrei să distrugi o operă de artă? se împotrivi Habarnam.
Peticel vru să-i ia portretul şi atunci începu bătaia. Auzind zgomot, veniră îndată Ştietot, doctorul Pilulă şi alţi prichindei.
— De ce vă bateţi? i-au întrebat.
— Uitaţi-vă, strigă Peticel, judecaţi şi voi, care din noi are dreptate: spuneţi, cine e înfăţişat aici? Nu-i aşa că nu sunt eu acela?
— Bineînţeles că nu eşti tu, răspunseră prichindeii. Aici e desenată o sperietoare.
Habarnam zise:
— Nu pricepeţi ce e, pentru că nu scrie cine e. Iată, am să scriu îndată şi totul o să se lămurească. Şi luând un creion, scrise dedesubtul portretului cu litere de tipar: PETICEL. După aceea agăţă portretul pe perete şi spuse:
— Să stea atârnat aici. Să-l privească toată lumea, nu-i este interzis nimănui.
— Nu-i nimic, zise Peticel, după ce-o să te culci şi-ai să adormi, eu o să vin şi-o să-l rup.
— Iar eu noaptea asta n-am să mă culc şi n-am să dorm, ci am să stau de pază, răspunse Habarnam.
— De ce vă bateţi? i-au întrebat.
— Uitaţi-vă, strigă Peticel, judecaţi şi voi, care din noi are dreptate: spuneţi, cine e înfăţişat aici? Nu-i aşa că nu sunt eu acela?
— Bineînţeles că nu eşti tu, răspunseră prichindeii. Aici e desenată o sperietoare.
Habarnam zise:
— Nu pricepeţi ce e, pentru că nu scrie cine e. Iată, am să scriu îndată şi totul o să se lămurească. Şi luând un creion, scrise dedesubtul portretului cu litere de tipar: PETICEL. După aceea agăţă portretul pe perete şi spuse:
— Să stea atârnat aici. Să-l privească toată lumea, nu-i este interzis nimănui.
— Nu-i nimic, zise Peticel, după ce-o să te culci şi-ai să adormi, eu o să vin şi-o să-l rup.
— Iar eu noaptea asta n-am să mă culc şi n-am să dorm, ci am să stau de pază, răspunse Habarnam.
Peticel se supără si plecă acasă, iar Habarnam, într-adevăr, nu se culcă în seara aceea. După ce toţi ceilalţi adormiră, el luă vopselele şi începu să-l picteze pe fiecare. Pe Gogoaşă îl desenă atât de gras că nici nu încăpu în tablou. Lui Zăpăcilă îi picta nişte picioruşe subţiri, iar la spate îi adăugă, nu se ştie de ce, o coadă de câine. Pe vânătorul Glonţişor Îl înfăţişă călare pe căţelul Strop. Doctorului Pilulă îi puse în loc de nas un termometru. Lui Ştietot îi desenă, fără motiv, nişte urechi de măgar. într-un cuvânt, îi înfăţişă pe toţi cât mai caraghios şi mai năstruşnic. Către dimineaţă agăţă toate portretele astea pe pereţi şi scrise sub fiecare ce înfăţişa, aşa că ieşi o adevărată expoziţie. Cel dintâi se trezi doctorul Pilulă. Când văzu portretele de pe pereţi, începu să râdă. Ii plăcură aşa de tare încât îşi puse ochelarii pe nas şi începu să le cerceteze cu multă atenţie. Se apropia pe rând de fieca re desen şi râdea cu hohote.
— Bravo, Habarnam, se minuna doctorul Pilulă. Niciodată în viaţa mea n-am râs atâta! In cele din urmă se opri în dreptul portretului său şi întrebă cu severitate:
— Da' ăsta cine e? Nu cumva sunt eu? Nu, nu sunt eu. Ăsta-i un portret total neizbutit. Mai bine scoate-1 de-aici.
— De ce să-l scot? Lasă-1 să atârne acolo, răspunse Habarnam. Doctorul Pilulă se supără şi spuse:
— Se vede treaba, Habarnam, că eşti bolnav. S-a întâmplat ceva cu ochii tăi. Când ai văzut tu că aş avea un termometru în loc de nas? O să trebuiască să-ţi dau discară ulei de ricin. Tare nu-i plăcea lui Habarnam uleiul de ricin. Se sperie şi zise:
— Nu, nu! Acum văd şi eu că portretul e neizbutit!
— Bravo, Habarnam, se minuna doctorul Pilulă. Niciodată în viaţa mea n-am râs atâta! In cele din urmă se opri în dreptul portretului său şi întrebă cu severitate:
— Da' ăsta cine e? Nu cumva sunt eu? Nu, nu sunt eu. Ăsta-i un portret total neizbutit. Mai bine scoate-1 de-aici.
— De ce să-l scot? Lasă-1 să atârne acolo, răspunse Habarnam. Doctorul Pilulă se supără şi spuse:
— Se vede treaba, Habarnam, că eşti bolnav. S-a întâmplat ceva cu ochii tăi. Când ai văzut tu că aş avea un termometru în loc de nas? O să trebuiască să-ţi dau discară ulei de ricin. Tare nu-i plăcea lui Habarnam uleiul de ricin. Se sperie şi zise:
— Nu, nu! Acum văd şi eu că portretul e neizbutit!
El scoase de pe perete portretul lui Pilulă şi-l rupse. După Pilulă se trezi vânătorul Glonţişor. Şi Iui îi plăcură portretle. Cât pe ce să plesnească de râs, privindu-le. Insă după ce-l văzu şi pe al său, buna lui dispoziţie se risipi îndată.
— Asta e un portret rău, spuse el. Nu seamănă cu mine. Scoate-l de-acolo, că altfel n-o să te mai iau niciodată la vânătoare. Habarnam fu nevoit să-l ia de pe perete şi pe vânătorul Glonţişor. Aşa s-a întâmplat şi cu toţi ceilalţi. Tuturor le plăceau portretele altora şi nu le plăceau ale lor. Ultimul se trezi Acuarelă, care, din obişnuinţă, dormea mai mult ca toţi ceilalţi. Când îşi văzu portretul pe perete se supără straşnic şi spuse că acela nu-i un portret ci o mâzgăleală fără valoare şi antiartistică.
După aceea rupse portretul de pe perete şi-i luă lui Habarnam vopselele şi pensula.
— Asta e un portret rău, spuse el. Nu seamănă cu mine. Scoate-l de-acolo, că altfel n-o să te mai iau niciodată la vânătoare. Habarnam fu nevoit să-l ia de pe perete şi pe vânătorul Glonţişor. Aşa s-a întâmplat şi cu toţi ceilalţi. Tuturor le plăceau portretele altora şi nu le plăceau ale lor. Ultimul se trezi Acuarelă, care, din obişnuinţă, dormea mai mult ca toţi ceilalţi. Când îşi văzu portretul pe perete se supără straşnic şi spuse că acela nu-i un portret ci o mâzgăleală fără valoare şi antiartistică.
După aceea rupse portretul de pe perete şi-i luă lui Habarnam vopselele şi pensula.
Singurul rămas pe perete era portretul lui Peticel. Habarnam îl desprinse de acolo şi se duse la prietenul său.
— Peticel, vrei să-ţi dăruiesc portretul tău? In schimb, împacă-te cu mine, îi propuse Habarnam. Peticel luă portretul, îl rupse în bucăţele şi zise:
— Bine, hai să ne împăcăm. Dar să ştii că dacă măcar o singură dată mă mai pictezi, n-am să mă mai împac cu tine pentru nimic în lume.
— Peticel, vrei să-ţi dăruiesc portretul tău? In schimb, împacă-te cu mine, îi propuse Habarnam. Peticel luă portretul, îl rupse în bucăţele şi zise:
— Bine, hai să ne împăcăm. Dar să ştii că dacă măcar o singură dată mă mai pictezi, n-am să mă mai împac cu tine pentru nimic în lume.
— Iar eu n-am să mai pictez niciodată, răspunse Habarnam. Că uite, pictezi, pictezi, şi nimeni nu-ţi spune măcar mulţumesc, nu ştiu decât să te certe. Nu mai vreau să fiu pictor.
2 iulie 2010
Destinatii turistice superbe
Oraşul Dubrovnik, aşezat în sudul extrem al Croaţiei, pe coasta Dalmaţiei, este port la marea Adriatică. Povestea aşezării este pe cât de tumultuoasă, pe atât de fascinantă. Fondat în secolul al VII-lea, Dubrovnikul a atins perioada de prosperitate, ca important port comercial maritim, spre sfârşitul Evului Mediu. Vă vine să credeţi că încă din 1272, exista un plan urbanistic, iar în următoarele două secole s-a deschis o farmacie, un azil de bătrâni, un orfelinat şi un spital.
Mulţimea de clădiri gotice, renascentiste şi baroce reprezintă dovada unui trecut bogat şi glorios. Cele mai cunoscute obiective turistice ale acestor locuri sunt Franjevaèkog Samostana Mala Braca (Mănăstirea Călugărilor Franciscani), situată în partea vestică, ce găzduieşte una dintre cele mai vechi trei farmacii din Europa, apoi Mănăstirea Dominicană (Dominikanskog Samostana) construită în secolul al XV-lea şi aflată în partea răsariteană a oraşului şi Katedrale (Catedrala), ce datează din secolul al XVII-lea. Muzeul Dubrovnik - aflat în superbul palat Kneažev Dvor - merită, de văzut.
Cu aproape un secol înainte de descoperirea Americii, aristocraţii din Dubrovnik au abolit sclavia şi comerţul cu sclavi, adoptând şi un nou steag: o bucata de pânză albă, pe care au scris cuvântul latin Libertas (libertate). Totuşi oraşul, cu idealuri înalte, a fost atacat şi cucerit, pe rând, de către ruşi, francezii lui Napoleon, apoi in secolul XX de nazişti. Ultimul conflict s-a desfăşurat la începutul anilor '90, după ce Croaţia a devenit independentă.
George Bernard Shaw scria în 1929 despre Dubrovnik: "Cine caută raiul pe Pământ, să vină la Dubrovnik". Deşi mai puţin cunoscut decât alte locaţii din Balcani, oraşul a intrat în patrimoniul UNESCO. Bastioanele, turnurile de apărare, precum şi zidul de apărare, construite în secolul al XIII, i-au adus această recunoaştere
Aventurile lui Habarnam (I) - Nikolai Nosov
" Habarnam devenise cunoscut mai ales datorită următoarei întâmplări:
— Fraţilor, Salvaţi-vă! Se prăbuşeşte bucata!
— Care bucată? îl întrebau.
— Bucata, fraţilor! S-a rupt o bucată din soare. Şi când o să detune acuşica, s-a zis cu noi. Ştiţi cum e soarele? E mai mare decât tot Pământul nostru."
Tot hoinărind prin oraş, se trezi în câmp. înjur - ţipenie de om. Tocmai atunci trecu pe acolo în zbor un cărăbuş. Fără să-l bage de seamă, cărăbuşul îl lovi pe Habarnam drept în ceafa. Habarnam se duse de-a dura la pământ. Cărăbuşul îşi văzu de drum şi se pierdu în depărtare. Habarnam sări în picioare şi începu să iscodească în toate părţile, doar-doar îl va descoperi pe cel care-1 trântise. Dar nu văzu pe nimeni.
"Oare cine m-a lovit? se întreba Habarnam. Poate a căzut ceva din cer?"
Îşi dădu capul pe spate şi privi în sus, dar nici acolo nu zări nimic. Doar soarele strălucea luminos deasupra capului său.
"Înseamnă că a dat peste mine ceva de la soare, hotărî Habarnam. Desigur, s-a desprins o bucată din soare şi m-a lovit în cap."
Porni grăbit spre casă, dar pe drum întâlni un cunoscut de-al său, căruia-i spuneau Lentilă.
"Oare cine m-a lovit? se întreba Habarnam. Poate a căzut ceva din cer?"
Îşi dădu capul pe spate şi privi în sus, dar nici acolo nu zări nimic. Doar soarele strălucea luminos deasupra capului său.
"Înseamnă că a dat peste mine ceva de la soare, hotărî Habarnam. Desigur, s-a desprins o bucată din soare şi m-a lovit în cap."
Porni grăbit spre casă, dar pe drum întâlni un cunoscut de-al său, căruia-i spuneau Lentilă.
Acest Lentilă era un astronom renumit. Din nişte cioburi de sticlă îşi făcea o lentilă. Dacă te uitai prin lentila asta la lucrurile din jur, ţi se păreau mult mai mari. Din câteva lentile a meşterit o lunetă mare, prin care puteai privi luna şi stelele. Aşa a devenit el astronom.
— Ascultă, Lentilă, i-a zis Habarnam. Auzi ce mi s-a întâmplat: s-a desprins o bucată de soare şi m-a lovit în cap.
— Ascultă, Lentilă, i-a zis Habarnam. Auzi ce mi s-a întâmplat: s-a desprins o bucată de soare şi m-a lovit în cap.
— Nu mai spune, Habarnam! izbucni în rîs Lentilă. Dacă s-ar fi desprins o bucată din soare, te-ar fi strivit de rămâneai acolo lat. Că doar soarele e foarte mare. E mai mare decât întregul nostru Pământ.
— Nu-i adevărat, răspunse Habarnam. Eu cred că soarele nu-i mai mare decât o farfurie.
— Ni se pare doar că e aşa, pentru că soarele e foarte departe de noi. Soarele e un uriaş glob incandescent. Am văzut asta prin luneta mea. Dacă s-ar desprinde din soare fie şi numai o mică părticică — ar distruge în întregime oraşul nostru.
— I-auzi! se miră Habarnam. Nu ştiam că soarele-i atât de mare. Mă duc să le spun şi la ai noştri, s-ar putea ca ei să nu fi aflat încă nimic despre asta. Insă tu mai uită-te o dată la soare, tot prin luneta aia a ta, nu cumva să fie ştirbit într-o parte!
Habarnam porni spre casă povestindu-le la toţi cei pe care-i întâlnea:
— Fraţilor, ştiţi cum e soarele? E mai mare decât tot Pământul nostru. Da, aşa e soarele. Şi să ştiţi, fraţilor, că din soare s-a desprins o bucată care zboară drept către noi.
În curând o să cadă şi o să ne strivească pe toţi. Mare nenorocire ne aşteaptă. N-aveţi decât să vă duceţi să-l întrebaţi pe Lentilă.
Râdeau cu toţii, deoarece îl cunoşteau pe palavragiul de Habarnam. Iar Habarnam porni în goană spre casă şi se puse pe răcnit:— Nu-i adevărat, răspunse Habarnam. Eu cred că soarele nu-i mai mare decât o farfurie.
— Ni se pare doar că e aşa, pentru că soarele e foarte departe de noi. Soarele e un uriaş glob incandescent. Am văzut asta prin luneta mea. Dacă s-ar desprinde din soare fie şi numai o mică părticică — ar distruge în întregime oraşul nostru.
— I-auzi! se miră Habarnam. Nu ştiam că soarele-i atât de mare. Mă duc să le spun şi la ai noştri, s-ar putea ca ei să nu fi aflat încă nimic despre asta. Insă tu mai uită-te o dată la soare, tot prin luneta aia a ta, nu cumva să fie ştirbit într-o parte!
Habarnam porni spre casă povestindu-le la toţi cei pe care-i întâlnea:
— Fraţilor, ştiţi cum e soarele? E mai mare decât tot Pământul nostru. Da, aşa e soarele. Şi să ştiţi, fraţilor, că din soare s-a desprins o bucată care zboară drept către noi.
În curând o să cadă şi o să ne strivească pe toţi. Mare nenorocire ne aşteaptă. N-aveţi decât să vă duceţi să-l întrebaţi pe Lentilă.
— Fraţilor, Salvaţi-vă! Se prăbuşeşte bucata!
— Care bucată? îl întrebau.
— Bucata, fraţilor! S-a rupt o bucată din soare. Şi când o să detune acuşica, s-a zis cu noi. Ştiţi cum e soarele? E mai mare decât tot Pământul nostru."
Sa mai citim si carti
Articol preluat din Cotidianul.ro!
"A vedea, a auzi altfel istoria
Timpul lecturii, precum timpul iubirii, dilată timpul vieţii noastre şi constituie o experienţă dintre cele mai înalte oferite omului pe pământ. Citim şi ne apropiem eternitatea.
Ce citim? Cum citim?
Ziarele, şi ele povestesc despre aventura terestră pe care o numim viaţă, despre mersul lumii în care trăim. Un nivel de lectură care ne atrage sau nu, în care credem sau nu. Actorii acestor povestiri devin adesea repere pentru lecturi, triste, nejustificate... Ultimele ecouri ale unei asemenea lecturi te pot însoţi până seara, lăsând fără răspuns întrebarea: cum e posibil? Un exemplu: citesc despre cum "consultă" politicienii români, de la cel mai înalt nivel, vrăjitoarele, paranormalii, anormalii etc. Spirite mediocre, slabe, ignorante, oricum periculoase sunt persoanele cu asemenea aplecări. Cum să nu te îngrijorezi, iar dacă te îngrijorezi, ce-i de făcut, vorba cuiva... Şi ţara asta şi viaţa noastră la dispoziţia unor asemenea persoane? Rămâne speranţa că n-or fi toţi la fel. Lumea a luat-o razna, cu adevărat?! Suntem un popor creştin, spun unii, avem resurse nebănuite pentru redresare, pentru a ne salva, cică... Aş, zic alţii, suntem doar nişte pagini. Vom pieri, striviţi de Ignoranţa atotputernică şi atotnesimţitoare, căreia ne supunem şi îi slujim cu voluptate. Au dreptate unii? Au dreptate alţii? Rostesc gândurile mele cu voce tare, aşadar, în faţa unui prieten şi a unei ceşti cu cafea fierbinte. În biblioteca prietenului meu, loc fermecat. Nu-mi raspunde. Se ridică de la masă, ia din bibliotecă o carte, ce gest magic, şi mi-o oferă. Coregrafia generozităţii absolute, a prieteniei sfinţite prin mâna întinsă spre a oferi cartea. Citeşte-o, îmi spune, şi cu siguranţă vei înţelege mai uşor cum de s-au petrecut şi cum de se vor mai petrece toate. Îmi dă cartea. E scrisă, îmi spune, de un arhitect. Un arhitect pasionat de latura ascunsă a lucrurilor. Un arhitect care decriptează istoria din noaptea istoriei umanităţii. O provocare grea, pentru cei ce se consideră deţinătorii adevărului absolut. O privire nouă asupra posibilităţilor minţii noastre. O carte deloc simplă, dar nici tocmai complicată. Numai bună pentru trezirea conştiinţei, pentru conştientizare, aşadar, pentru responsabilizare. O nouă chemare a minţii spre noul legământ, spre starea de veghe. Vegheaţi - ne strigă, din Marea carte - Înţelepciunea. Dacă vreţi să cunoaşteţi, să înţelegeţi, sa ştiţi, vegheaţi!Întrebarea corectă se naşte din starea de veghe: ce ni se întâmplă? Care este păcatul nostru? Ce ne ţine înlănţuiţi în haos? De cine ne-am rătăcit? Întrebarea corectă, întrebarea salvatoare (nu doar răspunsul la această întrebare) se află în cartea scrisă de Diana Bugajewski. Fină, alertă, profundă, tumultuoasă, năvalnică uneori, analiza arhitectei Diana Bugajewski, care descifrează în vestigiile istoriei precum alţii în stele, ne îndeamnă să lepădăm jugul ignoranţei, să nu mai fim mândri că suntem sclavii acesteia, ci, dimpotrivă, să învăţăm smerenia şi măsura. Cercetătoare a istoriei arhitecturii, care este, deloc paradoxal, istoria omului, Diana Bugajewski ne invită să ne lepădăm de ignoranţă, conservata sub pecetea DIXIT, sursa răului din noi.
Vegheaţi, deci, cercetaţi. Învăţaţi să ascultaţi, să priviţi, ţineţi mintea mereu în alertă. Mişcarea minţii şi a inimii, deopotrivă, înseamnă viaţă. Folosiţi, exersaţi marele cadou oferit de Dumnezeu omului: conştiinţa (inima, ochiul, mintea). Veţi fi răsplătiţi cu asupra de măsură. Vegheaţi şi veţi fi liberi. Este cheia cărţii „Sub semnul lui Zamolxis", autor Diana Bugajewski, apărută la Editura Artemis-Semne, cu sprijinul Uniunii Arhitecţilor din România, 2010.
Publicat Joi, 01 iulie 2010 Diana Nedelcu - Cotidianul.ro Sursa articol
"A vedea, a auzi altfel istoria
Timpul lecturii, precum timpul iubirii, dilată timpul vieţii noastre şi constituie o experienţă dintre cele mai înalte oferite omului pe pământ. Citim şi ne apropiem eternitatea.
Ce citim? Cum citim?
Ziarele, şi ele povestesc despre aventura terestră pe care o numim viaţă, despre mersul lumii în care trăim. Un nivel de lectură care ne atrage sau nu, în care credem sau nu. Actorii acestor povestiri devin adesea repere pentru lecturi, triste, nejustificate... Ultimele ecouri ale unei asemenea lecturi te pot însoţi până seara, lăsând fără răspuns întrebarea: cum e posibil? Un exemplu: citesc despre cum "consultă" politicienii români, de la cel mai înalt nivel, vrăjitoarele, paranormalii, anormalii etc. Spirite mediocre, slabe, ignorante, oricum periculoase sunt persoanele cu asemenea aplecări. Cum să nu te îngrijorezi, iar dacă te îngrijorezi, ce-i de făcut, vorba cuiva... Şi ţara asta şi viaţa noastră la dispoziţia unor asemenea persoane? Rămâne speranţa că n-or fi toţi la fel. Lumea a luat-o razna, cu adevărat?! Suntem un popor creştin, spun unii, avem resurse nebănuite pentru redresare, pentru a ne salva, cică... Aş, zic alţii, suntem doar nişte pagini. Vom pieri, striviţi de Ignoranţa atotputernică şi atotnesimţitoare, căreia ne supunem şi îi slujim cu voluptate. Au dreptate unii? Au dreptate alţii? Rostesc gândurile mele cu voce tare, aşadar, în faţa unui prieten şi a unei ceşti cu cafea fierbinte. În biblioteca prietenului meu, loc fermecat. Nu-mi raspunde. Se ridică de la masă, ia din bibliotecă o carte, ce gest magic, şi mi-o oferă. Coregrafia generozităţii absolute, a prieteniei sfinţite prin mâna întinsă spre a oferi cartea. Citeşte-o, îmi spune, şi cu siguranţă vei înţelege mai uşor cum de s-au petrecut şi cum de se vor mai petrece toate. Îmi dă cartea. E scrisă, îmi spune, de un arhitect. Un arhitect pasionat de latura ascunsă a lucrurilor. Un arhitect care decriptează istoria din noaptea istoriei umanităţii. O provocare grea, pentru cei ce se consideră deţinătorii adevărului absolut. O privire nouă asupra posibilităţilor minţii noastre. O carte deloc simplă, dar nici tocmai complicată. Numai bună pentru trezirea conştiinţei, pentru conştientizare, aşadar, pentru responsabilizare. O nouă chemare a minţii spre noul legământ, spre starea de veghe. Vegheaţi - ne strigă, din Marea carte - Înţelepciunea. Dacă vreţi să cunoaşteţi, să înţelegeţi, sa ştiţi, vegheaţi!Întrebarea corectă se naşte din starea de veghe: ce ni se întâmplă? Care este păcatul nostru? Ce ne ţine înlănţuiţi în haos? De cine ne-am rătăcit? Întrebarea corectă, întrebarea salvatoare (nu doar răspunsul la această întrebare) se află în cartea scrisă de Diana Bugajewski. Fină, alertă, profundă, tumultuoasă, năvalnică uneori, analiza arhitectei Diana Bugajewski, care descifrează în vestigiile istoriei precum alţii în stele, ne îndeamnă să lepădăm jugul ignoranţei, să nu mai fim mândri că suntem sclavii acesteia, ci, dimpotrivă, să învăţăm smerenia şi măsura. Cercetătoare a istoriei arhitecturii, care este, deloc paradoxal, istoria omului, Diana Bugajewski ne invită să ne lepădăm de ignoranţă, conservata sub pecetea DIXIT, sursa răului din noi.
Vegheaţi, deci, cercetaţi. Învăţaţi să ascultaţi, să priviţi, ţineţi mintea mereu în alertă. Mişcarea minţii şi a inimii, deopotrivă, înseamnă viaţă. Folosiţi, exersaţi marele cadou oferit de Dumnezeu omului: conştiinţa (inima, ochiul, mintea). Veţi fi răsplătiţi cu asupra de măsură. Vegheaţi şi veţi fi liberi. Este cheia cărţii „Sub semnul lui Zamolxis", autor Diana Bugajewski, apărută la Editura Artemis-Semne, cu sprijinul Uniunii Arhitecţilor din România, 2010.
Publicat Joi, 01 iulie 2010 Diana Nedelcu - Cotidianul.ro Sursa articol
1 iulie 2010
La rascruce de vanturi (I)
Înainte de a trece pragul, m-am oprit să admir mulţimea de sculpturi groteşti risipite cu precădere pe faţadă şi în jurul intrării principale, deasupra căreia, printre nenumăraţi grifoni care începuseră să se fărâmiţeze şi amoraşi lipsiţi de pudoare, am descoperit data — 1500 — şi numele Hareton Earnshaw. Aş fi vrut să fac câteva comentarii şi să-l rog pe ursuzul meu proprietar să-mi facă un scurt istoric al acestei clădiri; dar atitudinea lui,aşa cum stătea în faţa uşii, părea să-mi ceară ori să intru imediat în casă, ori să plec definitiv. Iar eu nu doream să-i sporesc nerăbdarea înainte de a fi pătruns în sanctuarul său.
Urcând o singură treaptă, şi fără să mai trecem prin vreun gang sau vestibul, ne aflarăm în odaia principală, numită prin partea locului "sală". De obicei, sala cuprinde şi bucătăria şi camera de primire, dar eu cred că la Wuthering Heights bucătăria cu toate rosturile ei a fost silită să se retragă în cu totul altă parte. Desluşeam glasuri pălăvrăgind şi zgomot de vase venit de departe; de altfel, în preajma căminului uriaş n-am văzut strălucind pe pereţi vase de aramă, strecurătoare de cositor sau vreun alt obiect care să mă fi făcut a crede că acolo se coace, se fierbe sau se prăjeşte ceva. Însă într-un capăt al încăperii se răsfrângeau minunat atât lumina cât şi căldura, în enorme farfurii de cositor, ibrice şi oale de argint, aşezate rânduri-rânduri pe un imens bufet de stejar, înalt până-n tavan. Acesta nu fusese niciodată vopsit: pentru un ochi cercetător, întreaga lui structură era vizibilă, în afara unei porţiuni ascunse de o stinghie de lemn de care erau atârnate turte de ovăz şi nenumărate hălci de carne de vacă, berbec şi porc. Deasupra căminului se aflau mai multe puşti vechi, prăfuite şi o pereche de pistoale de pus la coburi; iar în chip de podoabă, înşirate pe marginea unui raft, trei cutii de metal, pictate în culori ţipătoare. Pardoseala era de piatră albă, lustruită, scaunele rustice, cu speteze înalte, vopsite în verde. În umbră se întrezăreau unul sau două scaune masive, negre. În firida de jos a bufetului sta culcată o căţea roşiatică, voinică, din neamul prepelicarilor, înconjurată de o ceată de căţei care scânceau; iar prin unghere dormeau alţi câini.
Locuinţa şi mobilierul n-ar fi avut nimic deosebit dacă ar fi aparţinut unui obişnuit fermier din nord, cu faţa dârză, cu picioare puternice, puse în valoare de pantalonii bufanţi şi jambiere. În orice casă, pe o rază de cinci sau şase mile printre aceste coline, dacă te duci la ora potrivită, după-amiază, poţi găsi un asemenea personaj, aşezat în fotoliul său, cu cana de bere spumegând pe masa rotundă din faţa lui. Dar domnul Heathcliff oferea un contrast izbitor faţă de casa şi felul lui de viaţă. Ca înfăţişare, părea un ţigan cu pielea tuciurie, ca îmbrăcăminte şi purtare, un gentleman, atâta cât poate părea gentleman un om care trăieşte la ţară. Fiind bine făcut la trup şi având o faţă plăcută, cu toată înfăţişarea lui morocănoasă, nici chiar lipsa de cochetărie nu-i şedea rău. L-ai fi putut bănui că este de o îngâmfare de proastă calitate; dar inima mea binevoitoare îmi spunea că nu poate fi vorba de aşa ceva: nu ştiu ce instinct mă făcea să cred că rezerva lui izvorăşte din sila pe care o are pentru orice exteriorizare a sentimentelor, pentru orice manifestare a unei simpatii reciproce, că iubeşte sau urăşte în ascuns, şi i s-ar părea o obrăznicie ca cineva să-i arate că-l iubeşte sau îl urăşte. Dar mă cam pripesc: îi dăruiesc cu prea multă generozitate propriile mele însuşiri. Motivele care-l fac pe domnul Heathcliff să nu întindă mâna pentru a face cunoştinţa unui străin, cu care, întâmplător, s-a întâlnit, pot fi cu totul diferite de ale mele. Îmi place să cred că structura mea sufletească e oarecum unică: sărmana mea mamă îmi spunea că n-o să am niciodată un cămin comod şi, într-adevăr, chiar în vara trecută m-am dovedit cu desăvârşire nedemn de a-l avea.
De inceput!
Ca sa stii de la inceput nu este un blog de pareri personale si nici de evenimente personale.
Este un blog in care vreau sa adun lucruri interesante (evident din punctul meu de vedere) spuse de altii mai priceputi decat mine.
Sa ii zicem ... biblioteca personala.
Este un blog in care vreau sa adun lucruri interesante (evident din punctul meu de vedere) spuse de altii mai priceputi decat mine.
Sa ii zicem ... biblioteca personala.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)