Powered By Blogger

2 iulie 2010

Sa mai citim si carti

Articol preluat din Cotidianul.ro!

"A vedea, a auzi altfel istoria

Timpul lecturii, precum timpul iubirii, dilată timpul vieţii noastre şi constituie o experienţă dintre cele mai înalte oferite omului pe pământ. Citim şi ne apropiem eternitatea.

Ce citim? Cum citim?

Ziarele, şi ele povestesc despre aventura terestră pe care o numim viaţă, despre mersul lumii în care trăim. Un nivel de lectură care ne atrage sau nu, în care credem sau nu. Actorii acestor povestiri devin adesea repere pentru lecturi, triste, nejustificate... Ultimele ecouri ale unei asemenea lecturi te pot însoţi până seara, lăsând fără răspuns întrebarea: cum e posibil? Un exemplu: citesc despre cum "consultă" politicienii români, de la cel mai înalt nivel, vrăjitoarele, paranormalii, anormalii etc. Spirite mediocre, slabe, ignorante, oricum periculoase sunt persoanele cu asemenea aplecări. Cum să nu te îngrijorezi, iar dacă te îngrijorezi, ce-i de făcut, vorba cuiva... Şi ţara asta şi viaţa noastră la dispoziţia unor asemenea persoane? Rămâne speranţa că n-or fi toţi la fel. Lumea a luat-o razna, cu adevărat?! Suntem un popor creştin, spun unii, avem resurse nebănuite pentru redresare, pentru a ne salva, cică... Aş, zic alţii, suntem doar nişte pagini. Vom pieri, striviţi de Ignoranţa atotputernică şi atotnesimţitoare, căreia ne supunem şi îi slujim cu voluptate. Au dreptate unii? Au dreptate alţii? Rostesc gândurile mele cu voce tare, aşadar, în faţa unui prieten şi a unei ceşti cu cafea fierbinte. În biblioteca prietenului meu, loc fermecat. Nu-mi raspunde. Se ridică de la masă, ia din bibliotecă o carte, ce gest magic, şi mi-o oferă. Coregrafia generozităţii absolute, a prieteniei sfinţite prin mâna întinsă spre a oferi cartea. Citeşte-o, îmi spune, şi cu siguranţă vei înţelege mai uşor cum de s-au petrecut şi cum de se vor mai petrece toate. Îmi dă cartea. E scrisă, îmi spune, de un arhitect. Un arhitect pasionat de latura ascunsă a lucrurilor. Un arhitect care decriptează istoria din noaptea istoriei umanităţii. O provocare grea, pentru cei ce se consideră deţinătorii adevărului absolut. O privire nouă asupra posibilităţilor minţii noastre. O carte deloc simplă, dar nici tocmai complicată. Numai bună pentru trezirea conştiinţei, pentru conştientizare, aşadar, pentru responsabilizare. O nouă chemare a minţii spre noul legământ, spre starea de veghe. Vegheaţi - ne strigă, din Marea carte - Înţelepciunea. Dacă vreţi să cunoaşteţi, să înţelegeţi, sa ştiţi, vegheaţi!Întrebarea corectă se naşte din starea de veghe: ce ni se întâmplă? Care este păcatul nostru? Ce ne ţine înlănţuiţi în haos? De cine ne-am rătăcit? Întrebarea corectă, întrebarea salvatoare (nu doar răspunsul la această întrebare) se află în cartea scrisă de Diana Bugajewski. Fină, alertă, profundă, tumultuoasă, năvalnică uneori, analiza arhitectei Diana Bugajewski, care descifrează în vestigiile istoriei precum alţii în stele, ne îndeamnă să lepădăm jugul ignoranţei, să nu mai fim mândri că suntem sclavii acesteia, ci, dimpotrivă, să învăţăm smerenia şi măsura. Cercetătoare a istoriei arhitecturii, care este, deloc paradoxal, istoria omului, Diana Bugajewski ne invită să ne lepădăm de ignoranţă, conservata sub pecetea DIXIT, sursa răului din noi.

Vegheaţi, deci, cercetaţi. Învăţaţi să ascultaţi, să priviţi, ţineţi mintea mereu în alertă. Mişcarea minţii şi a inimii, deopotrivă, înseamnă viaţă. Folosiţi, exersaţi marele cadou oferit de Dumnezeu omului: conştiinţa (inima, ochiul, mintea). Veţi fi răsplătiţi cu asupra de măsură. Vegheaţi şi veţi fi liberi. Este cheia cărţii „Sub semnul lui Zamolxis", autor Diana Bugajewski, apărută la Editura Artemis-Semne, cu sprijinul Uniunii Arhitecţilor din România, 2010.



Publicat Joi, 01 iulie 2010 Diana Nedelcu - Cotidianul.ro    Sursa articol

Niciun comentariu: